***
Toamna hoinară
-
Lanul de păpușoi
Lanul de păpușoi se întinde până în zarea albastră. Enormitatea lui mă sperie, însă atâtea mai sunt de făcut, iar eu sunt la capătul puterilor. Mă uit cu coada ochiului la băbuța mea și mă mir de ea, cum rezistă. Are câteva rânduri și de când o știu se foiește cu ele în fiecare an. Toamna alege câteva zile și mă scoate la strâns roada. Îmi zice, că măcar cu atât să-mi arăt și eu recunoștința pentru mama-pământ.
Nu-mi place și nici nu mi-a plăcut să mă ocup cu lucrul pe ogor. O floare, două, în vazon am mai pus, dar să cresc o vie, păpușoi, grâu și altele de acestea, nu, nu mă interesează și gata.
Ea zice, - s-au schimbat vremurile, tineretul e cam sfrijit, nu iubește libertatea câmpului, mai mult îl atrage întunecimea bordeiului. Are în vedere că stăm mai mult în casă...
Ea chiar crede în invazia computerelor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu