marți, 31 decembrie 2019

Anul Nou e cu noi...

***




Un an nou se apropie de noi cu paşi mărunţi şi lenţi. Îl aşteptăm şi facem planuri, liste cu ce avem de făcut. Îl chemăm, ademenindu-l cu speranţe şi promisiuni. În imaginaţia oamenilor anul nou are deja o formă, un chip şi haine şi... o minune. Şi din cauza acestei minuni suntem gata să-l întâlnim cu flori şi busuioc, şampanie şi masa plină de bucate.
La mulţi ani, oameni buni!

miercuri, 25 decembrie 2019

Small watercolor sketches (6)

***




Sunt în pană de idei. Vedeţi că fac căsuţe, căsuţe, căsuţe. Făceam într-o vreme faruri, faruri, faruri. Exersez. Vreau să ajung la momentul de nonşalanţă, când îţi simţi mâna şi creierul într-un unison, fără bariere, cu vântul în spate, dezinvolt... Visez.
Mi-am zis să exersez în desenatul oamenilor. Direct pe foaia curată, fără creion. Ultima dată am desenat vreo trei schiţe - toate au ieşit caraghioase de tot. Mai înainte am mai desenat şi parcă mergea. Şi e destul să am un eşec şi îmi taie pofta. Se zice doar, că perseverenţa conduce la succes. Aşa că, perseverează, drăguţă!

luni, 23 decembrie 2019

Small watercolor sketches (5)

***



Mă gândeam, dacă aş vrea un profesor pentru desen. Eu, parţial, îl am de la lecţiile şcolii on-line Kalachevaschool. Nu-mi permit să iau cursurile cele mari, căci sunt scumpe. Dar nu scap nici un vebinar şi fac fiecare curs mic, de ex. extreme-urile lor. Şi mai este şi Youtube-ul, sursă nemărginită de lecţii-video.
Vreau să fiu sigură, că desenatul acesta al meu, nu e una din multele activităţi, care mă entuziasmează pentru un moment dat. Şi aş mai adăuga ceva: să ai un profesor presupune o subordonare cuiva, dar, ştiindu-mi firea mea iubitoare de libertate şi predispusă la divergenţă, parcă mi-aş satisface o necesitate morbidă de a călca prin gropi pentru a ajunge la un rezultat. Desigur, că aici nu lipseşte şi orgoliul, când crezi că te poţi descurca singură.
Şi mai simt, undeva în subconştient, prejudecata, precum că pictura e o activitate pentru plăcere, relaxare şi o faci în timpul liber; să mai zicem aşa - o activitate fără utilitate evidentă. Desigur, că e provenită din societatea din care fac parte, ce are ca valori primordiale pe cele materiale, dar faptul că, dacă nu am surse pentru mâncare şi trai, e cert că nu mai stau asupra vreunui desen.
De aceea, desenez atât cât simt, că am atât năzuinţă, cât şi voinţă pentru realizarea acestei activităţi.

vineri, 20 decembrie 2019

Small watercolor sketches (4)

***


Toamna nu mă lasă. Şi nici eu n-o las. Ce locşor de vis am desenat eu, mă face să visez cu ochii deschişi. Cum stau pe terasă şi beau cacao, în jur cântă păsări fel de fel, seara se lasă repede, culorile se pierd şi se înmulţeşte  întunericul. Se face linişte, iar eu mai stau puţin, mai aprind o ţigară un lampion, cred că ţânţari la vremea asta nu-s, mă învelesc cu jumătatea de şal de pe fotoliu, îmi trag picioarele sub bărbie, le cuprind cu mâinile şi mă adâncesc în gânduri, acum, în întunericul serii, ele roiesc în jurul meu în locul gâzelor de noapte.
...Trosnet de creangă, foşnit uşor de frunze, iar eu am sărit iute în picioare şi fuga în casă, uşa repejor încuiată cu cheia, ah, gândurile, lasă-le la boala, să le mănânce pe ele ursul. Mâine vin altele...

sâmbătă, 7 decembrie 2019

Roof game

***



Desenez haotic. Nu am un plan sau o strategie. Nu am speranțe clare de viitor în această direcție. Văd o fotografie, îmi place, îmi închipui cum aș putea să o desenez și cu ce, și, poate nu de-odată, dar peste ceva vreme, o desenez. Și cel mai interesant, atunci când mă impun să fiu sistematică și să încerc orice lecție, nu obțin nici un rezultat satisfăcător. Se face impresia, că trebuie să aștept momentele, când apare un impuls sau, nu știu cum să-i zic, un fascicul de energie, destinat pentru aceasta. Într-o zi m-am sculat la șapte dimineața și m-am pus pe desenat tot ce vedeam, la rând, toată ziua. Nimic din ce-am făcut nu-mi place, și am rămas profund nesatisfăcută. După aceea vreo două zile nu puteam să-mi regăsesc dorința de a mai desena.
...Poate aș avea nevoie de un învățător?... Să-mi zică, de unde s-o încep, să-mi dea teme, să mă dirijeze...

luni, 2 decembrie 2019

Before the frost came...

***




Înainte să vină înghețurile...
Desenez și în același timp, aștept să mă plictisesc și de desen, la fel cum a fost cu multe activități din viața mea. Și denumirea acestei postări e atât de potrivită pentru această stare. Dar caut susțineri în orice semn, orice față, orice superstiție, care poate s-o născocească mintea mea. E o încercare pentru mine să inițiez o activitate și să fac tot posibilul să o mențin, să o dezvolt și să nu mă plictisesc de ea. De aceea, am și frica de plictiseală, căci dacă nu fac această activitate pânâ la o oarecare desăvârșire, și o las, atunci iarăși mă voi simți incapabilă de a trece bariera plictiselii. Pentru că poți să încerci multe lucruri, dar trebuie să fie măcar unul, care să-l faci aproape perfect. Or, să nu te plictisești de el, să ai spațiu să găsești în el nișe cu fascicule noi și nedescoperite, adică să știi cum să te dezvolți, fără să o iei din nou, din punctul zero.

duminică, 1 decembrie 2019

Small watercolors sketches (3)

***



De ce atunci când te bagi în pat și stai cu ochii închiși, prin cap trec așa niște fraze potrivite și înțelepte? Iar, când stau cu calculatorul în față, nu mai am nici o idee, capul e gol pe dinăuntru - atâtea aveam de spus și acum nu țin minte nici un gând. De unde să scoți așa putere de voință, să te scoli rapid și să scrii acele fraze? O dată am putut. 
În fine, toate întrebările astea sunt de aceea, că am avut o idee despre ce să mai scriu și am uitat-o...
...A, mi-am amintit.
Fac sketchurile astea și mă gândesc, că mă adâncesc atât de mult în detalii. Îmi închipui uneori, cum las mâna liberă și fac cu ea în stânga și-n dreapta, și iese ceva interesant. Dar anume când faci detaliile e cel mai plăcut. 

sâmbătă, 30 noiembrie 2019

Small watercolors sketches (2)

***



La moment îmi plac foarte mult nuanțele de turqoise, în special cele mai închise. Și, dacă găsesc vreo fotografie, care are măcar puțin din aceste nuanțe, devine pe dată favorita mea. Și e pusă în primul rând la desenat.

vineri, 29 noiembrie 2019

Small watercolor sketches (1)

***


Mi-am făcut obiceiul să adun diferite fotografii, urmărind rețelele sociale, bloguri, google. Mai prind și unele momente, locuri cu telefonul mobil sau aparatul de fotografiat. Și de aici îmi aleg referințe pentru schițele mele mici. Unele fotografii îmi plac la moment, dar când le frunzăresc mai târziu, nu mă mai atrag. Altele - invers. Dar oricum le pun acolo într-o mapă, pe care o deschid și le revăd pe toate, ca să aleg care azi mă atrage cel mai tare, ca să o desenez. Acesta este momentul cel mai greu - să alegi ce să desenezi acum.

joi, 28 noiembrie 2019

An urban scene surrounded by the fog of morning

***


Și din nou markeri și o scenă urbană învăluită de ceața dimineții - acel abur proaspăt, care reprezintă geana străvezie a zilei.
Nu m-am trezit niciodată înainte de răsăritul soarelui pentru a vedea orașul. Doar din fotografii. Nu mă pot trezi dimineața devreme. Aș fi ca o varză. Și foarte rar când se întâmplă acest lucru, mă simt cel mai nefericit om de pe pământ.

miercuri, 27 noiembrie 2019

Cityscape made with markers

***



Un peisaj urban realizat cu markeri - era un punct din lista încercărilor. Nu e atât de greu cum mi-am închipuit. Am un cap plin de grozăvii, care deseori mă blochează, când am vreo idee. De aceea, practic niciodată nu mă apuc de ideea care mi-a venit în gând deodată. Mai las să treacă o vreme.

duminică, 17 noiembrie 2019

Angy, adorable cat

***

De câte ori am fotografiat pisica asta a mea, și niciodată nu mi-a trecut prin cap să o desenez. Până într-o zi, când un tweeter-friend mi-a zis că caută în rețeaua mea vreo schiță cu Angelica și nu găsește. Și asta a fost o provocare...



marți, 5 noiembrie 2019

„Sketch-zames” at Kalachevaschool - Japan

***

Japonia a ieșit proaspătă și aeriană. Aproape că vedeai muntele Fuji și parcă urcat pe el, cu pieptul plin de aer răcoros și cu puțin oxigen, cu ochi mari privești în jos, ca un dracon zburător. Am simțit caracterul nestingherit al japonezilor, disciplina lor uimitoare, dar și tradiția, de care sunt puternic legați. În unele momente a străbătut chiar și fatalismul nestrămutat.









„Sketch-zames” at Kalachevaschool - Italy

***

Italia a ieșit cu o aură leonardiană, parcă acoperită de vechimea timpului. Chiar s-au simțit aromele sălilor de muzee și bazilici. Chiar se auzeau sunetele puternice ale limbii italiene de pe la terasele cu arome ademenitoare. 









The sketching course at Kalachevaschool

Anul acesta Kalachevaschool a făcut cursul de sketching mai diferit. Aș zice, mai puțin sketching, după cum îl știam eu, adică karioci, sau acuarele. Au fost folosite materiale și metode mai variate: monotipia, copierea prin pergament, imprimare cu cartof, aplicația. Iar din materiale - foița de aliminiu, foița de pergament, foaie de caiet în pătrățele, acril, stilou obișnuit negru și roșu, karioci, liner, creion alb, cerneală. S-a pictat chiar cu cafea și sos de soia.
Țările Japonia și Italia au fost ca tematică pentru cursul de scketching. Fiecare putea să-și aleagă sau pe una, sau pe alta. Eu am mers pe ambele direcții.
Din diverse motive, a trebuit să mă descurc cu materialel pe care le-am avut deja la îndemână. Nu am acril și l-am înlocuit cu karioci și acuarelă. Nu am avut foaie de hârtie neagră și am desenat pe coperta unui carnet de-al meu sau am făcut fon negru cu karioci. Cerneală neagră nu am, și am înlocuit-o cu acuarelă neagră. 
Nici unul din aceste lacune nu au fost de-ajuns să mă oprească sau să mă descurajeze. Am avut o plăcere extraordinară să încerc ceva nou, să-mi diversific metodele și m-am descurcat cu ceea ce am avut. 





luni, 4 noiembrie 2019

A garden like a flea...

***




O grădină cât un purice. Are forma unui triunghi cu laturile de aproximativ doi metri. Dar cât de confortabil arată și câtă liniște și relaxare oferă.

joi, 31 octombrie 2019

miercuri, 25 septembrie 2019

Sketch in the city - Nicolae Testemițanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau

***

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" 
din Republica Moldova





Era o lumină neobişnuită în colţul cela de clădire, si anume în acea seară. În fiecare zi treceam pe acolo şi nu am mai observat aşa ceva. Presupun că, un înger nevăzut s-a aşezat pe marginea acoperişului şi doar aura i se împrăştia peste pereţi şi copacii de nuci din faţă. Îl văd în faţa ochilor, cum stă şi îşi bălăbăneşte picioarele. Cred că chiuleşte de la treburile sale...



https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_de_Stat_de_Medicin%C4%83_%C8%99i_Farmacie_%E2%80%9ENicolae_Testemi%C8%9Banu%E2%80%9D_din_Republica_Moldova

vineri, 20 septembrie 2019

Sketch in the city - Chisinau Theater "Luceafarul"

***



Ieri mi-am dat seama foarte clar că toamna e aici. Şi încă mi-am dat seama că vara am petrecut-o în van. Nu am simţit-o, nu am văzut-o, nici n-am luat-o în seamă. Şi acum, la sfârşit, în august, abia, de am apucat să înţeleg că e vară, dar nu prea ştiam ce să fac, ca să recuperez. Am prins doar două zile de plajă. Brusc se face noapte la opt, da, e brusc. Şi nu-mi spuneţi că nu e aşa, că nu mă veţi convinge. Chiar mai ieri se înnopta la zece. Da, regrete văratice...
Regretele te conduc spre fapte spontane, ştiţi?
Ieri, credeam că ziua s-a încheiat la ora şapte, dar n-a fost aşa. Îmi lipisem faţa de facebook, ca de obicei, să mai pierd câteva clipe, la fel ca jucătorul de noroc, care mai pierde câţiva bani, convingându-se că într-un moment se vor recupera înzecit. Şi am găsit - un trio de jazz, la o terasă chişinăuiană, în aer liber, să zicem că încă cu aromă de vară, începutul peste o oră. În douăzeci de minute eram îmbrăcată şi urcam în troleibuz. Am simţit că acesta e leacul pentru regretele mele.
Şi nu am greşit. Şi dacă leacul e de obicei puţin amar, fiind îmbrăcată sumar, am îngheţat de frig. Dar, ştiam, şi nici nu puteam să mă mişc şi să plec. Era în joc starea sufletului meu. Avea, undeva prin adâncuri, un vis, ce trebuia satisfăcut, măcar în parte - o seară cu jazz: seara, în lumini de felinare, cu frunze răzleţe, căzând, cu adieri de vânt, câteva picături de ploaie, o pereche dansând, altă pereche şuşotindu-se, cine să îmbrace unica geacă, ceai fierbinte, trecători grăbiţi, care se opresc miraţi să prindă doar o clipă din această muzică - şi toate astea, şi încă altele, cuprinse de sunetele chitarei, clapelor şi trompetei.
Pledez pentru:
"Jazz-ul trebuie să fie liber, să aibă spaţiu de a se duce şi de a se întoarce înapoi, un propriu univers!"

joi, 19 septembrie 2019

Se coace măceşul

***




Ştiţi când se face linişte în oraş? Când vine toamna. E o linişte împăcată, încât poţi auzi frunzele uscate foşnind pe jos de la adierea vântului. Se aud pocnetele castanelor, când cad pe asfalt. Troleibuzele circulă calm, călătorii nu se mai ceartă. Stau pe scaune sau în picioare şi se desfată cu razele călduţe ale soarelui. Contrar nădufului de vară, razele soarelui de toamnă se preling uşor peste umerii oamenilor. Reiese că sunt mai mulţi sori - de vară: arzător, de iarnă: cu dinţi, de dimineaţă: jucăuş... Toamna soarele e moale şi blând, e alintător şi cuminte. E linişte... Ajunge de toate pentru toţi, bogăţia toamnei mai scade din avariţia oamenilor, chiar dacă se gândesc la iarnă. Au avut o vară întreagă să alerge, pentru a-şi asigura traiul la iarnă. E tihnă şi sufletul se linişteşte şi te gândeşti la binele pământului şi ştii că şi tu faci parte din el.