***
Ştiţi când se face linişte în oraş? Când vine toamna. E o linişte împăcată, încât poţi auzi frunzele uscate foşnind pe jos de la adierea vântului. Se aud pocnetele castanelor, când cad pe asfalt. Troleibuzele circulă calm, călătorii nu se mai ceartă. Stau pe scaune sau în picioare şi se desfată cu razele călduţe ale soarelui. Contrar nădufului de vară, razele soarelui de toamnă se preling uşor peste umerii oamenilor. Reiese că sunt mai mulţi sori - de vară: arzător, de iarnă: cu dinţi, de dimineaţă: jucăuş... Toamna soarele e moale şi blând, e alintător şi cuminte. E linişte... Ajunge de toate pentru toţi, bogăţia toamnei mai scade din avariţia oamenilor, chiar dacă se gândesc la iarnă. Au avut o vară întreagă să alerge, pentru a-şi asigura traiul la iarnă. E tihnă şi sufletul se linişteşte şi te gândeşti la binele pământului şi ştii că şi tu faci parte din el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu