***
Odette
În sfârșit am desenat acest obiect franțuzesc. Credeam că se află pe undeva prin zona Montmartre, dar nu, e chiar alături de Notre Dame. Nici nu mai știu în câte forme a fost desenat, e unul dintre cliche-urile Parisului, reprezentat în modurile cele mai diferite.
Când e ușor de desenat nu mai este așa de interesant, nu mai am de înlăturat acea barieră interioară, acel critic interior este indiferent, învins și nu mă mai provoacă de-acum. Văd în acest obiect de arhitectură un fel de stagnare în manifestarea mea artistică, ca și cum aș avea un vid de idei și trebuie umplut cu ceva iar cel mai ușor este să-l umpli cu ceva superpopular și superficial.
Și apoi mai este și venirea toamnei cu tristețile ei. Lăsați-mă să mă plâng nițel și să mornăi, că nici asta nu e bine, nici aceea nu e bine, totul e gri, nici o culoare nu se întrevede.
