duminică, 24 decembrie 2017

Globuri de Crăciun - Christmas toys

***
Când se apropie sărbătorile de iarnă, în sufletul oamenilor se trezesc copiii. Cine nu s-a aplecat să ia un boţ de zăpadă ca să-l arunce într-un gard? Cine nu a scos limba, când nu-l vede nimeni, desigur, să prindă fulgii care cad? Sau, cine nu a intrat în nămete cu cizmele să facă urme de tractor? Dar, oricum, nimeni nu va recunoaşte, căci e o taină a celor maturi. Aceste lucruri nu se uită, ele devin ale noastre şi numai ale noastre. Şi, să nu uităm, numaidecât, măcar în gând scriem scrisoare lui Moş Crăciun.
Şi multe momente, clipe şi străluciri, la fel ca luminiţele de pe brad, apar în ochii oamenilor, ca nişte pitici neastâmpăraţi, cu traiste pline de idei şi năzbâtii. Cred că cele mai faimoase idei au apărut iarna, înainte sau după sărbători.
În ajun de Crăciun doresc tuturor să ia seama la aceşti pitici din sufletul lor, să-i privească şi să le asculte vorba, căci ei trezesc căldura şi speranţa din inimi. Să păstraţi fiorul magic şi să-l transmiteţi de la unul la altul, ca pe un soare cald în mijloc de iarnă. Multă sănătate!


Eu tot am o pitică. Şi mi-a şoptit că vrea să facă nişte jucării de brad călduroase. Eu am ascultat-o şi iată că avem jucării moi pentru brad.














luni, 27 noiembrie 2017

Cărţile mele cu bijuterii...

***

Am făcut semne de carte. Simplu. Am luat aţă şi am făcut. Nu pentru că chiar aş avea nevoie, căci atunci când citesc o carte, nu mi s-a întâmplat încă să pierd pagina. Dar pentru că vreau, ca ceea ce-mi place, să-mi placă încă mai tare. Şi mi-a trecut prin gând metafora, precum semnele ar fi bijuteria cărţii, sau călăuza cuvintelor, sau să zicem sprijinul cititorului.
Ce faci atunci când citind, trăieşti emoţii de bucurie - îţi pui semnul de carte pe cap şi sari în sus; sau când ţi-e groază când citeşti - îl strângi cu dinţii, sau îl striveşti cu degetele. Şi când cartea s-a terminat, ca să te alini, mai netezeşti oleacă semnul acesta de carte. Îl mai miroşi, căci în el se întipăreşte atmosfera cărţii.
Toate cărţile trebuie să aibă un semn de carte! Cât de mic n-ar fi, nu e împlinită, nu e primită în societatea cărţilor, dacă nu-l are. Sigur că există Societatea Cărţilor cu Semn de Carte... poate...
Nu e chiar aşa de grav - dacă nu e unul frumos, e bun şi un bilet de troleibuz mozolit şi făcut trubuşoară.
Pe scurt - un lucru extrem de necesar acest semn pentru carte!












sâmbătă, 25 noiembrie 2017

2. The seal of a book - Urma unei cărţi

CLARISSA PINKOLA ESTES
Women Who Run With the Wolves




O carte neobişnuită, care scoate la iveală faţete ascunse ale multor lucruri şi evenimente, fapte şi obiceiuri. O carte, care oferă speranţe şi încredere, umple de sens rătăcirile sufletului, învaţă să ai sprijin şi unde să-l găseşti. Nu poţi s-o citeşti ca pe o carte artistică, e greu, treptat informaţia se strecoară în creier şi trece câteva etape până ce îţi pare că ai înţeles. Şi sunt sigură că am s-o mai citesc, fragmentar şi în întregime, nu numai o dată. Şi sunt sigură, că e posibil să o înţeleg şi în alt mod.