Following the Pope's visit from Rome to Paris...

***

Urmărind vizita Papei de la Roma la Paris...

    Vizita Papei de la Roma la Paris m-a inspirat să schițez o coastă de-a Catedralei Notre-Dame de Paris. Și încă mi-am zis că e renovată, iar fleșa este complet nouă, e un motiv în plus ca să fie întipărită în carnetul meu. Urmărind reportajul la televizor, de fapt, ascultându-l, căci eram cu ochii mai mult în carnet, am ales markerele stabiloboss, pentru că aveam o dorință de a desena cât mai repede posibil și cât mai leger. Doar catedrala e foarte minuțios decorată și nicidecum nu este posibil de găsit olecuțică de răbdare să grifonez toate figurinele celea. Astfel că am făcut inversul - am simplificat la maximum.

Autumn daffodil

***

Brândușa de toamnă

    Notez aici că în lumea mea am găsit o floare necunoscută - se numește Narcisa de toamnă. Eu i-am zis brândușă de toamnă, de parcă am descoperit-o eu, dar, chiar eu am descoperit-o în lumea mea. Și are un galben atât de intens, că șofranul, care-i seamănă și înflorește în primăvară, nici nu poate concura.

    O floare originală, seamănă cu cele de primăvară, dar înflorește în mijloc de toamnă, de parcă a încurcat intenționat anotimpurile.

Poate brândușă?

În mijloc de toamnă sunt

Atât de mirată.

Architectural details

***

Detalii arhitecturale

    Construcții de acest gen îmi stârnesc imaginația, nu, mai degrabă ochii încep a căuta printre aceste detalii secrete, legături, ceva ce nu ai mai văzut niciodată, poate vreun spirit, sau un indiciu, sa te ducă spre o desoperire, da, da asta zic si eu, povești cu zmei, foaie verde lobodă. 

    Și iarăși vorbesc de gară, se mai întâmplă să fii obsedat de câte ceva, eu mă tot uit prin gări, mai mari, mai mici, cu multă lume, cu mirosuri de cafea și copturi, în gară oamenii sunt atât de grăbiți și preocupați că îmi par firești, mai adevărați, ocupați doar cu drumul lor.

I draw together with my daughter

***

Desen în două mâini

    Desenul l-am început nu ca toată lumea, în copilărie, pe la școli de arte plastice sau lecții individuale, nici n-am urmat apoi universități, că nu aveam timp, în societatea de unde am ieșit trebuia repede să înveți ceva prestigios și să fie bine plătit, să faci carieră și să atingi niște culmi, pe care nu le-a văzut nimeni și doar auzeam vorbindu-se de ele, la unu la altu. 

    Când am ajuns și eu la vârsta numită de oamenii noi apăruți acum recent, couchi și motivatori, criza vârstei mijlocii, fiecare cu mijlocul sau, nu e clar, căci la mine văd că o ține vârsta asta de mijloc cu tot cu criza ei, că am început să cred că nu e nici o vârstă de mijlloc și nici criză, dar că sunt pur și simplu o tipă asocială. Bref, criza s-a transformat în viața de zi cu zi, iar speech-ul de mai sus vrea să spuna că desenul l-am început exact atunci cand a început vârsta de mijloc tinându-se de mână cu criza.

    Ca mulți alți părinți, moderni, n-am intârziat să-l fac parte din educația fiicei mele, fără să-mi dau seama că era proiecția unei dorințe de-ale mele. Fiica a făcut ore de pictură, mai cu entuziasm, apoi cu mai puțin, dar tot i-a rămas câte ceva cunoștințe, și mi le demonstrează de fiecare dată, șoptindu-mi ce culoare să mai adaug, când schitez câte  ceva. Și galbenul cu portocaliul și un pic de roz au apărut după sfatul ei.

My eclipses

***

Eclipsele mele

    Vreau să scriu despre eclipsă. Căci așa am văzut-o, într-un un apus foarte neobișnuit și misterios. Ca o așteptare. Lasă că acum am crescut, dar tot mi-a trecut prin minte, că cine știe dacă ne trăsnește chiar acum sfârșitul lumii... Cu atâția oameni în jur, toți entuziasmați, au aplaudat în momentul culminant, ca la un spectacol, sau, nu știu, o victorie a lunii asupra soarelui, cu toate că, cam de ce ar concura? Astea-s vorbe... caut pentru fiecare eveniment major vreun simbolism oarecare. După ce citesc articole astrologice zilnic, capul e plin de frânturi de asociații. 

    E a doua eclipsă în viața mea conștientă, care o urmăresc, dar cea din 98, care a fost în mijlocul zilei m-a impresionat mai tare, pentru că a făcut seară, când nu era momentul. Și apoi cum de ne-a pus maică-mea să ne înscrim la primărie cu o zi înainte, măcar, că dacă vine sfărșitul lumii, să nu murim în păcat, căci ne mutasem la o chirie să trăim împreună. Acea eclipsă a fost eveniment aproape personal.

    Atunci eram îndrăgostită, cu multă pasiune, acum a fost familial, cu soțul, fiica și prietenul ei.