This year's daffodils

***

Narcisele acestui an

    Anul trecut am pus patru cepe de narcise - au răsărit cinci fire anul acesta. Presupun că e ceva normal. Frunzele au crescut repede, dar mugurii încă nu se vedeau și am crezut că nu vor înflori, până într-o dimineață, când am observat că voi avea flori de narcise și anul acesta, toate cinci cepe. În schimb, dintre patru bulbi de lalele, va înflori doar una. Ăsta e primul raport referitor la cele două vazoane ale mele.

    Bucuroasă fiind, mi-am zis să încep acest frumos anotimp cu desenatul narciselor, trebuia doar să decid ce culori voi folosi. Prima idee a fost să iau iarăși o nuanță de albastru, ca anii precedenți, care reprezintă pentru mine această prospețime de început de primăvară, amestecată cu verde și puțin galben. Dar noutățile din lume, triste de tot, mi-au purtat gândurile spre nuanțe sumbre.

    Astfel că am obținut niște narcise întristate și acoperite cu praful gros de la niște dărâmături.

The Paris in four shades

***

Parisul în patru nuanțe

    Un sketch rapid din cea mai prestigioasă capitală a lumii. Colindând prin google maps, îmi zic, de ce să nu fac ceva, care agață pe fiecare al doilea cetățean al pământului, Parisul măreț și aproape ideal. Și pe lângă toate am folosit markerele, care au fost lăsate o bună bucată de vreme. Și foarte interesant a fost să descopăr, că desenând o scenă din acest oraș minunat, nu am simțit nevoia să adaug mai multe nuanțe decât aceste patru. Chiar am lăsat să treacă vreo câteva zile, de obicei îmi dau seama ce să mai adaug, de data aceasta, nimic, e bine așa. Mă gândeam la roșu, dar nu corespunde stilului arhitectural, apoi căutam vreun fel de albastru, nici atât nu se lipea. Și mi-am zis că, asta e, nu simt că e nevoie de ceva mai mult, pot să mă opresc.

    Poate pentru că sunt cu gândurile la primăvară, mai repede de ieșit afară, de dus în căutarea unei perechi de pantofi noi, să fie negri, cu botul rotund și lăcuiți, să lucească. Și încă o pereche de ochelari, de formă mică ovală. Parcă mai voiam și altceva, dar am uitat. Să-l cred oare pe acela care zicea cândva, că vreau prea multe. Niciodată!!! am strigat eu în sinea mea.

The treasure cabinet

***

Dulăpașul cu comori

Eu cred că oricărui om îi trebuie un dulăpaș cu multe sertărașe. Atâtea mici comori găsim, hoinărind prin labirintul urban, sau cum zice cântărețul - bine ai venit în junglă. De fapt nu e chiar obligatoriu să le strângi pe toate, dar mai știi la ce-ți poate trebui vreun cercel boțit, care, parcă, e din aur. Și apoi niște mărgele, împrăștiate și neobservate de domnișoara care și-a rupt brățara, unde să le pui, nicidecum nu le poți lăsa așa pe jos. Și în caz că te întâlnești cu cățelușul Grivei, cum să nu-i întorci medalionul, doar ești sigură, că simțul îți va șopti - câinele acesta sau acela e anume Grivei. Minusculul portofel, ce seamăna să fie din piele, înseamnă că e lucru prețios, ascundea chiar și o bancnotă, precis că mă va salva într-una din zile mai grele, dar până mai vine ziua cea grea, trebuie păstrat undeva. Alături încape perfect o cărțulie în nu știu ce limbă, presupun vreuna dintr-acelea de rugăciuni arăbești, sau turcești, împreună cu mătăniile, oleacă mozolite de mâinile vreunui necredincios, să-mi fie iertată intoleranța și nerespectul, care poate fi întrevăzut pe aici, dar nu m-am gândit la ce-mi poate fi utilă, dar mai știi cum se întoarce lumea, și încă e o sursă foarte bună de inspirație, când am nevoie de liniuțe mai deocheate, să le înșir pe marginea unei foițe, când capul vâjâie, iar gândurile se trântesc unul în altul, poftim, iată și utilitatea. Cănuța de cafea și lingurița, spălate cu grijă, dezinfectate, vor sta frumușel în sertărașul de jos, e mai mare și sunt sigură că voi mai găsi, mușteriii de la cafenele, care ies cu țigara pe-afară, ce vor lăsa pe marginile trotuarului?

A beautiful part of winter

***

O bucată de iarnă frumoasă

    Iarna e bunișoară anul acesta, cu viscolașe, temperaturi coborâte destul sub zero, gheață groasă și zăpadă înaltă. Se tot aude pe la știri  cuvântul "fără precedent", ca un fel de mirare și parcă supărare. Presupun că metodele contra încălzirii globale încep să dea roade. Sper, numai că, pare-se că civilizația înaltă nu e prea bucuroasă de o adevărată iarnă, dar mă îngrijorează și încep să atrag și eu atenția, fiind foarte puțin implicată în activitatea socială, la mood-ul general al știrilor și mass-mediilor, veșnic înfricoșați și asemănându-se mai mult a babe prezicătoare, inventând din când în când sfârșitul lumii.

    Mi-am zis că e interesantă paleta de culori a unui perete de un ocru învechit. Să tot stai să te tot uiți, ce nuanțe mai găsești...

Quick sketch

***

O schiță rapidă

    Ca să mă încălzesc desenez ceea, pe ce îmi cade ochiul mai întâi, când privesc în jur, indiferent unde stau. Parcă aș sparge gheața sau aș face o mică întindere de mușchi înainte de sport. Aceste uscăciuni le-am strâns astă toamnă, sunt semințele a trei copaci, știu denumirea doar la unul, platanul. Poate ar fi bine să aflu, să știu cine face așa frumusețe de forme. Și mai ziceam că nu-mi plac uscăciunile în casă, nicidecum nu învăț să nu mai fac afirmații generale.