Winter urban scene

***

Scenă urbană în mijloc de iarnă

    Nu mă mai interesează gaura ceea neagră, am ieșit de-acolo, chiar mă gândeam că o să stau mai mult. Ca de obicei, e de-ajuns să scriu niște fraze de-ale măriei sale, plângăcioasa, și de îndată îmi trece, iar ca să nu recunosc din prima că sunt așa, am mai desenat, de formă, un desen monocrom, ca și cum ar zice careva, adică cum, chiar așa de repede ai ieșit?

    Încep eu, de departe, mai spun niște povești cu zmeii și apoi trec la subiect.

    Am cumpărat câteva markere stabilo și le-am înșirat pe masă, cred că, stând așa lungite și, adunând praf, au început să-și pună întrebări despre sensul și menirea lor în viață și dacă există cumva viață și încă într-atât de tare au început a striga întrebările astea, că m-au scos din răbdări. Deci, luați cunoștință, o scenă urbană cu aer iernatic în acest sfârșit de ianuarie.

A corner of the park

***

Un colț de parc

    Desenasem mai înainte în cadrul unui curs cu cărbune și îmi amintesc cât de mult mi-a plăcut plasticitatea și flexibilitatea lui. Da, da, am zis bine. Cărbune nu înseamnă ceva dur, de fapt are un diapazon mai larg de nuanțe. Și încă se lasă mai ușor de manevrat, nu am nevoie de multă forță ca să fac o linie mai întunecată și invers. Apoi, când apeși ca să obții aceeași nuanță mai întunecată, nu face adâncituri în foaie. 

The shades of the charcoal pencil

***

Nuanțele creionului de cărbune

    Și dacă am descuiat ușa temnitei și am intrat benevol în ea, m-am culcat pe patul din fier rece, vechi de zeci de ani, un pat ce a ținut nu numai oameni vii pe el, atunci îmi voi lua ca parteneri creioanele de cărbune și voi încerca să descopăr nuanțele culorii negre.

Busy researching the black hole

***

Ocupată cu cercetarea găurii negre

    Am ieșit din 2025 și am senzația că am căzut undeva sau ceva asemănător unui gol și nicidecum nu-mi regăsesc firul. N-am desenat nimic, recunosc sunt întristată și dezamăgită de mine însumi, dar ca în filmele fantastice, pare că am căzut într-o gaură neagră, în care se pierde tot, chiar și sufletul. Nu mă pot lăuda cu o dispoziție foarte optimistă și dacă pomenesc despre fundătura asta, atunci asta e, n-am ce face, va trebui să o trăiesc și pe asta.

    Am găsit câteva desene făcute și uitate prin carnete, după cum am zis sunt ocupată cu cercetarea găurii negre, nu am timp pentru desenat, așa că am decis să le afișez.

Have a nice blue winter

***

Să aveți multă iarnă albastră

    Anul acesta am văzut puțină zăpadă. Dar nu puteam să nu schițez măcar un desen despre ea, despre căderea fulgilor, asemeni smocurilor de blană, ce sar în toate părțile de pe un animăluț pufos, în acele cincisprezece minute de nebunie ale lui. Anume în timpul nopții, cu lanterne aprinse, cu case și cu copaci, cum se cuvine unei scene de iarnă dintr-un orășel respectat.

    Faimoasele creioane cu nuanțe albastre și încă mai faimosul Phtalo Blue, care mă încântă, și revine pe masa mea firesc, la fel cum vine iarna, ca o chemare a naturii. Uau, ce odă i-am rezervat faimosului...

E albastru și a devenit și pentru mine ceva de gen primar, după cum și este în lumea culorilor.