Wormy apples

***

Mere văratice

    Fierbinți și netezi, cu pielița groasă, cad pe pământul împietrit unul câte unul, rostogolindu-se și făcându-și câte o pată apoi, cafenie și mustoasă. Păcat să se prăpădească așa, pata cea cafenie se întinde, ca și cum tinde a se face una cu pământul, se zbârcesc și atunci nici animalele nu se uită la ele. 

    Amiaza se prelingea încet învăluită în căldura soarelui de august. 

    Femeia se grăbea să le strângă în poala atârnată de brâu, nici ea nu știa de ce se grăbește. Poate că îi părea rău că se pierd așa degeaba, poate că, cine știe, mâine plouă și nu va putea intra în grădină, poate că trebuia să facă cât mai multe lucruri să aibă ce spune lui bărbatu-său diseară, că acela vine și începe a căuta: - "ce ai făcut, de ce, da poate făceai altceva, ce nu te-ai gândit la asta, la aceea, da acolo ce se vede...". Tot timpul ceva găsește, chiar dacă ea nu a stat o clipă în loc, încolo-încoace toată ziua. Poate dacă vede că a făcut ceva cu merele și nu le-a lăsat să putrezească pe jos va zice vreun cuvânt bun sau măcar să nu ceară socoteală.

    S-a gândit că ar ieși câteva borcane de compot, la iarnă sunt foarte binevenite, dar poate chiar să le usuce, feliuțe mici, înșirate pe ață de mosorel și atârnate în fața ferestrelor, apoi niște dulceață, la foc cu lemne în ceaunul cel mare, să miroase gemul a fum. 

    "...cred că aș vrea să fiu un măr cu codița prinsă de creanga ceea dinspre soare, să am și o parte roșie, să mă clatin la adierea vântului și să nu cad, să simt seva pământului cum ajunge în mine prin rădăcini, tulpina scorțoasă și ramura pe care stau, să simt că mă ține strâns, iar frunzele îmi șoptesc povești din alte vremuri" - s-a îndreptat de spate și s-a uitat în sus spre vârful copacului, a ridicat mâinile în sus ca o rugă prelungă, fără să-i pese că poalele au ieșit din brâu și merele strânse cad înapoi unde au fost, pentru ceva pierdut de care nu-și mai amintea nimic. Ce să fi văzut acolo în vârful copacului, căci a scos un mârâit și s-a prăbușit la pământ...

About the vacation

***

Despre vacanță

    Soarele obosește. Apa obosește. Și nisipul obosește. Vara mă obosește. Sunt un om obosit - mi-a ieșit mie un oftat în momentul primei zile de concediu și am întins pe nisip toate aceste constatări împreună cu prosopul, dându-mi seama imediat că m-am pierdut printre firele de nisip, cu tot cu supervoința și superdisciplina, fix ca un scarabeu din filmul cu acea mumie egipteană, altfel chiar aș zice, că cu efort volitiv și disciplinat m-am lăsat dusă pe aburii fierbinți ai plajei. Și am uitat de toate...

    Trezirea a fost iminentă!

    Când se încheie vara și după ce a trecut vacanța prețuim cel mai mult amintirile senzațiilor, care s-au întipărit pe piele, în păr, ca un parfum peste o hârtie cerată. Retina ochiului s-a transformat într-un proiector cu multe diafilme și le scoate în plină zi de lucru printr-un țăcăit caracteristic, iar șeful îmi mai pune încă o dată întrebarea, pe care n-am auzit-o din prima. Insist să păstrez această reverie, asemeni unei pelerine din povești, făcută din acele adieri de vânt pe spinarea mea, iar prin unele buzunare încă mai găsesc fire de nisip, încă calde și uscate, și le strecor printre degete dimineața în drum spre muncă, ca și cum în horoscopul anului era scris că ele vor fi talismanul meu. Sunt nostalgică... 

Illustrations for the Association AJUDARIS

***

Ilustrații pentru Asociația Ajudaris, 2026

    Asociația Ajudaris mi-a trimis o solicitare pentru ilustrație de carte și în acest an. Sunt onorată, că pot să-mi aplic forțele în cauza lor și să fac parte din "echipă". Cu atât mai mult că realizarea ilustrațiilor cu temă ecologică sau dezvoltare socială este o provocare pentru mine, iar eu iubesc provocările, chiar aș zice că le caut. 

    Viața de zi cu zi, munca și rutina casei nu prea ne permit să observăm mulțimea de schimbări la un nivel ceva mai înalt decât ne aflăm. Și aș zice că asemenea proiecte ne fac să vedem mai în larg, mai în depărtare, sub un alt unghi lucruri și evenimente ce ne înconjoară. Sunt conștientă că contribuția mea este foarte mică, de aceea și sunt încă mai motivată să susțin astfel activitatea acestei asociații.

We draw in any mood

***

Desenăm, indiferent de dispoziție

Peste tot în jur 

Sare împrăștiată,

Furioasă sunt.

    Oricum vom desena, furioasă, veselă, nu mai are importanță. Adică are, dar în timp ce desenăm, le punem pe raft și după, revenim la ele. Putem chiar și cu ele împreună să desenăm, doar nu se vor agăța de mână s-o oprească, nu se vor așeza în fața ochilor....

    Îndată ce am finisat desenul simt că sunt singură, privesc în jur și mă întreb, unde-s acelea furioase, unde au dispărut? M-au abandonat în liniște și calm, cu cer senin și zâmbitor.

Let's go to the Symposium! - on more day

***

Simpozionul USk Toulouse 2026 - încă o zi

    Una din locațiile propuse este renumita biserică din Toulouse, construcție începuta înca de pe timpurile ocupației romane. Un vestigiu foarte foarte vechi, ales să fie desenat, schițat în mulțimea de maniere și cu materiale diferite. Eu mi-am ales niște stilouri cu cerneală cafenie și neagră, iar apoi m-am dezlănțuit și am pus tot ce aveam în buzunarul genții - creioane negru, sepia și azuriu, și încă unul culoarea căruia n-o știu, markere stabilo, la urmă au participat și stilourile cu akril alb și albastru, au pus și ele "cele cinci copeici ale lor".

#USkToulouse2026