The house across the street

***

Casa de vis-a-vis

    Într-un anume moment al zilei, cerul se face albastru-albastru, fără vreun nor și atunci se deschide universul. Cine nu a stat întins pe jos să se uite lung prelung la cer, cu nori, fără nori, oricum? Eu cred că acesta e infinitul, mai trebuie olecuțică de încordat ochiul.

    Nu știu cum am făcut acest desen, nici nu cred că poate fi numit desen, dar sunt aproape de ceea ce numesc eu libertatea mâinii, din trei linii și încă două pe de-asupra. Pentru altcineva poate fi ceva firesc, pentru mine e un efort să mă limitez în culori și mișcări, să zic - ajunge, nu e nevoie de minuțiozitate aici. Fără copaci, fără crenguțele celea jucăușe, fără tufa de trandafir galben, plină de floare, fără ghergeful gardului din fier, fără miimea de detalii, pe care le văd înainte de toate.

    Și am început dintr-o inventariere a nuanțelor de albastru - creion albastru azur, phtalo, indigo, pe urmă marker stabilo albastru, apoi creionul akril albastru cel nou ( e buuun!). 

In the shade of the daisies

***

La umbra margaretelor

    Margaretuțe peste tot, am și în vazoanem ochișori de-ai lor sunt peste tot. Te privesc și îți șoptesc: - de unde vii tu, dragăm și unde vrei să te duci? Și acolo în umbra lor e o lume întreagă, cu de toate și cu de toți... Lirică, ce mai... 

    Am început a face niște linii cu markerele și nu m-am mulțumit; am luat câteva creioane, tot nu era bine; am mai găsit un creion multicolor, deja îmi trecea prin gând, că ceva nu merge, seamănă a un fel de cașă, m-am lăsat păgubașă. A doua zi mi-am amintit că am un creion acril verde, de ce să nu adaug, cașa e tare bună, când sunt multe ingrediente.

Beautiful nature

***

Frumoasa natură

    Poienița strălucea în bătaia soarelui cu verdele crud de primăvară. Îmi amintea de o rochiță cu buline mărunțele, atât de multe erau micile rozete ale margaretelor deschise spre lumina blândă a soarelui. Cum  mai zâmbeau spre soarele lor iubit toate într-un glas, aveau câte un ochi doar pentru el. Ce frumos și ce fericire să fii ținut în brațele mamei Pământ și să fii scăldat în lumina caldă a privirii tatălui Soare. Ce-și mai dorește un copil abia născut și ieșit în această lume. Când m-am pomenit în acest loc, am rămas ceva vreme admirând fericirea și prosperarea naturii, apoi mi-am pus undeva într-un colț de memorie această imagine și pășind pe marginea poienei, pe sub crengile copacilor mi-am continuat drumul spre nu mai știu care destinație.

A real sketch

***

Un sketch adevărat

    Nu vreau să zic că mă rup în șaisprezece ca să desenez, dar îmi pare rău că nu găsesc mai mult timp pentru asta. Și când ai prea puțin timp, iese cam așa ceva...

After the fire passed

***

După ce focul a trecut

    Dacă ești furioasă e bine să începi a mâzgăli orice foaie vezi în fața ochilor, oricare îți cade sub mână, nici nu trebuie să fie curată. Așa am făcut și mi-a trecut. Vedeam roșu în fața ochilor, iar creionul l-am ales negru, a doua zi, uitându-mă la haosul de linii, am adăugat și un pic de ocru bronz, că eram mai potolită de-acum.

    Și dacă m-am uitat mai bine, am văzut că au ieșit câțiva copăcei, cam subțirei, ca salcâneii de pe deal, după ce s-a plimbat printre ei un focuaș din luna lui cuptor, fugărit de vânt.