A real sketch

***

Un sketch adevărat

    Nu vreau să zic că mă rup în șaisprezece ca să desenez, dar îmi pare rău că nu găsesc mai mult timp pentru asta. Și când ai prea puțin timp, iese cam așa ceva...

After the fire passed

***

După ce focul a trecut

    Dacă ești furioasă e bine să începi a mâzgăli orice foaie vezi în fața ochilor, oricare îți cade sub mână, nici nu trebuie să fie curată. Așa am făcut și mi-a trecut. Vedeam roșu în fața ochilor, iar creionul l-am ales negru, a doua zi, uitându-mă la haosul de linii, am adăugat și un pic de ocru bronz, că eram mai potolită de-acum.

    Și dacă m-am uitat mai bine, am văzut că au ieșit câțiva copăcei, cam subțirei, ca salcâneii de pe deal, după ce s-a plimbat printre ei un focuaș din luna lui cuptor, fugărit de vânt.

Sketching hastily

***

Desen la repezeală

    Așa zic specialiștii - desenează cu ce ai, dacă cauți perfecțiunea, riști să nu faci nimic. Dar tot te lași pe tânjală, și până te ajunge la gât, de te apucă așa o dorință de desenat, că apuci ce nimerești sub mână și desenezi. Ce să fac, dacă simt așa un fel de impuls, de parcă mi-ar șopti cineva - acum e momentul, desenează. Și nu mai contează că ești la lucru, că faci proiect, că este directorul pe-aproape, că e liniște, că e soare, că e ploaie - acum, și gata.

    Asta e, mă supun, am și eu un cusur... Să știe și alții, că se poate, că nu e prea complicat și nu trebuie multe.

    Acestea de mai sus le-am făcut una după alta, cu niște markere rătăcite prin birou.

Easter holiday

***

Sărbătoarea Paștelui

   Luna Aprilie pentru mine începe cu Sărbătoarea Paștelui și planuri ce mâncare gătim, câte păscuțe facem, cozonacii vor fi împletiți sau să fie ca pâinea și când să găsim timp să vopsim ouăle, ca să fie mai devreme. După lege totul se face în joia mare, dar cum să te organizezi într-o lume modernă și rapidă? Dar să mai coci și pâine, și pască, și cozonac? 

     Atât de puțin timp îmi rămâne pentru a-mi realiza din ideile ce-mi vin prin minte... 

   Una din ideile mele mai vechi, câteva semne de carte cu tematica pascală, au stat pe masă, au schimbat locul de colo-colo, pe jumătate făcute. Și tot markerele stabilo au scos situația la liman, căci fonul de acuarelă era deja.

    Am uitat să povestesc, cum am izgonit melcii din vazoanele cu flori, trimițându-i în postata cu măcriș a vecinei. Și, uitându-mă la ochii de melc pe care i-am desenat, parcă ar fi unul dintr-aceia din măcriș și mă pândește, caând mă duc în casă, ca să poposească iar în vazoanele mele.

A sequence from the same Paris

***

O secvență din același Paris

    Printre markere am găsit nuanța care o căutam pentru piatra asta bej-murdar a clădirilor pariziene. Printre creioane încă nu am găsit-o. Ba e prea deschisă și luminoasă sau e prea închisă, sau e prea galbenă, sau e prea roșie. Dar cum se mai spune, cred că n-am căutat bine. 

    Astfel, revin acolo de unde am pornit, la sketchingul cu markere, rapid și nu prea, depinde de criticul cela interior, care zice, hai mai adaugă o linie, uite, și aici, încă una, pe acolo, pe dincolo, mai șterge un pic, iar ai apăsat prea tare cu negrul acela urâcios, of, ai stricat totul, las-o baltă. Peste o zi, două, arată bine, cine e acela care a zis că am stricat totul, lașul, s-a ascuns, hai, ieși și spune-mi acum s-o las baltă. Iată o simplă discuție interioară, uneori chiar interesantă, alteori epuizantă, sunt doi care se dispută, dar mai este al treilea, care își caută de treabă și avansează.