Total relaxation

***

Relaxare totală

    E ușor să desenezi faruri, mai ales când ești obosit și nu te mai bucură nici mulțimea de creioane. Sunt și momente din astea, când ochii vor să se relaxeze și mâinile tot - mai puține mișcări, mai puțină agitație. Ca în acele după-amiezi de duminică - în casă e liniște și doar la fereastră se aude o muscă, bâzâind supărată, tot trântindu-se în geam. Anume după-amiaza, îți mai permiți să dormi un pic, acel somn dulce, odihnitor, ce îți dă voie să evadezi în mulțimea de gânduri fără nici un țel definit, într-o relaxare totală. Chiar și vântul se lasă mișcat el de frunzele copacilor și nu invers, stă alungit pe ele, ușor legănat.

Summer mood

***

Dispoziție de vară

    Vara a început alene. După săptămâna ceea a sketcher-ilor am fost împlinită, ca și cum am mâncat ceva anume, mai deosebit, și mi-am împlinit pofta pentru o bucată de timp. Ca un examen la sfârșit de an școlar, ca în copilărie înainte de vacanța minunată și enormă de vară.

    Angelica a prins la curaj și se duce pe afară, mă duc și eu cu ea, e bine. Când ne întoarcem, se duce la vesta mea plușată și meditează un pic, tipărind-o cu lăbuțele. E foarte mulțumită.

The End of Urban Sketchers Week

***

Finalul Săptămânii Sketchers-ilor

    Ultimul desen al acestei săptamâni dedicată sketch-ului reprezintă un drum de ducă, sau poate de vino, poate și una și alta. Doar am desenat până acum și de acum încolo tot voi desena. Aveam această fotografie de demult prin telefon, chiar aveam și o dorință mai mare pentru ea de a o reda prin creioane și nu mi-a ajuns timp. Dar mai știm că dorințele se împlinesc, mai devreme sau mai târziu. Minunații pini ai Romei pe care soarele mediteranean îi colorează cu acest portocaliu vesel sunt modele potrivite pentru seria mea din această săptamână.

    Pentru informație adaug și paleta mea de culori, Trăiască sketch-ul!

Our modern architecture

***

Arhitectura noastră modernă

    Am rupt un colț din tabloul urban industrial și mi l-am băgat în carnet. Poezie, nu alta. Luna mai e minunată, cred că este cea mai minunată lună din an. Așa cer albastru nu vezi în alte luni, albastrul are o profunzime și limpezime specială. Și cum să nu-ți placă chiar și industrialul, dacă cărămiziul fațadelor se protrivește atât de bine cu cerul. Apoi când observi jocul liniilor cu alte forme geometrice, care se învecinează, formând o continuitate inseparabilă, cum să nu te oprești să studiezi un pic imaginea.

The lighthouse as an unexpected gift

***

Farul ca cadou neașteptat

    Nu a fost planificat și nici visat. Acest far l-am gasit ca pe un bănuț pe drum, din întâmplare. Pentru că nu m-am gândit, că ar putea fi, cu toate că dacă este un port pe aproape și marea tot, ar fi logic. Cu părere de rău, nu era prezentă logica atunci. O mare bucurie a dat peste mine, când i-am văzut căciulița neagră, ridicându-se de-asupra acoperișurilor caselor. Mai degrabă un fel de uimire neîncrezătoare, bucuria a venit pe urmă, când am început să urc scara cu în jur de cincizeci de trepte, pe spirală. Era soare, era senin și o vântoaică sălbatică, de mai să ne zmulgă părul din cap, bine că l-am prins și O. era tuns, ne-a învăluit în vârful lui. Priveliștea ne-a surprins, nu vezi așa ceva în fiecare zi. Băiatul care era ghid și ședea acolo, da, el vede așa ceva în fiecare zi, noi că vedem rar, e foarte ușor spus. Îmi venea să-l cuprind, ca pe omul drag când ești în dispozițiile cele mai tandre și după ce ți-a luat ca la un copil mic, în ghilimele, un ineluș de aur, după ani buni de trai împreună.