Soubriquet

***

Porecla

    Tăiam zămosul în felii și admiram culoarea atrăgătoare a miezului, un fel de portocaliu intens, umed și mustos, altfel nu putea să fie, decât foarte dulce și aromat. Am scos semințele cu o lingură și mi-am pregătit o farfurie albă cu margine reliefată să-mi pun feliile în ea.  Știam  că-l voi înghiți  pe tot dintr-o răsuflare, făcându-mi obraji morcovii, pe alocuri, ca obrajii fetelor care se dau cu autobronzant. Și totuși nu mă grăbeam, pentru că am îngăduit un pic să privesc duetul de culori verde-portocaliu, eu, într-un fel sunt specialist deja, știu sigur, că uitându-ne la o felie de zămos, putem vedea o mulțime de culori. Eu însă le admiram pe acestea două.

    Mi-am luat farfuria pe pat și creioanele cu carnetul și era imperativ să le trec pe foaie. Apoi liniștită m-am îndopat cu un zămos întreg și nu l-am împărțit cu nimeni, norocul meu că lui O. nu-i place. Dar, istoria nu se termină aici, pentru că am desenat câteva felii și mă gândesc să scriu ceva alături și nu știam ce. Zic, hai să-mi fac jocul meu preferat, îl întreb pe O. trei cuvinte, care-i vin în minte, când se uită la desen. El, ca de obicei, zice să-l las în pace; eu, ca de obicei, mă pun pe capul lui, hai, hai, spune. Până la urmă îmi zice, ce să-ți spun, e foarte simplu - porecla lui tata era Ghiță Zămos, atât,.. Dumnezeu să-l odihnească în pace...

I look through rose-colored glasses

***

Privesc prin ochelari cu sticle trandafirii

Am revenit la schița aceasta de vreo cinci ori și tot îmi pare că ceva nu ajunge, sau e prea mult, ...desigur că e prea mult roz. Îmi zic, scoate odată ochelarii ceea de pe nas! Chiar și cerul nu mai e albastru, am decis să fac o notiță, că acolo există un cer albastru.

Și totuși e primăvară, rozul persistă, o enormitate de flori și toate în această culoare. 

An hour with Picasso

***

O oră cu Picasso

    Văd un magazin cu de toate pentru desenat, am intrat și am observat și un anunț - oră de desen, azi, toată ziua. Mă decid imediat, mă înregistrez, plătesc și vin la ora dată. În fundul magazinului găsesc o scară abruptă, ce urcă la mansardă, un cabinet mic plin de soare și multă căldură, aproape fără aer, dar nicidecum nu mă oprește faptul. O doamnă foarte drăguță mi-a explicat  puțin starea lucrurilor și a zis să aleg ce vreau să desenez. Eu am ales să reproduc o pictură de-a lui Picasso, Acrobatul și băiatul arlechin. Bineînțeles, am fost atrasă de mult albastru, roșu și niște nuanțe complicate bej-galben-ocru nisipos. Și m-am apucat - ea mi-a schițat un pic cu creionul liniile de bază și eu am continuat, apoi am trecut la creioane colorate. În fine, a fost tare fain. Să fi planificat și n-ar fi ieșit așa de bine.

    Ce am învățat:

    Să trasez niște linii generale, ușoare, care să servească ca axe pentru erou sau eroii principali ai desenului și ca contururi generale ale obiectelor.

    Când începem să lucrăm cu culori - alegem culorile planificate, iar pentru fiecare culoare mai alegem și celelalte nuanțe, câte avem. De ex., am ales să fac haine roșii - iau creionul roșu plus cât mai multe nuanțe de roșu. 

    E preferabil de pus un timp limită și să-l respecți.

The bottom of the ocean

***

Fundul mării

    Mai albastru decât umbrele albastre este fundul mării și oceanului. O dorință nestăvilită de a amesteca toate nuanțele de albastru, găsite în paharele de pe masa de lucru, m-a prins ca între mreje. Nu erau de găsit niciun gram de putere și nici o cale de scăpare din capcana, aranjată și uneltită cu viclenie de către un dușman interior. Trebuia să găsesc un subiect potrivit. Și l-am găsit.

    Acum sunt liniștită, am ieșit curată din vicleșuguri „umbroase”, exact ca revenirea la suprafață din fundurile mărilor și oceanelor.

It's good to reflect sometimes...

***

E bine să reflectezi uneori...

...dacă ai cu ce... ar zice O.

Dar, ce să mai vorbim, facem și noi ce putem.