February urban scene

***

Scena urbana de Februarie

    Februarie ar fi o lună de iarnă obișnuită, dar când e vorba de natura umană, știm că nu e prea răbdătoare, astfel că m-am gândit că e cam neluat în seamă acest februarie. După două luni de iernat, mai mult sau mai puțin greu, gândurile sunt spre primăvara, tot mai mult căutăm soare, ne uităm spre cer, căutând bucăți din acela senin și limpede, apoi admirăm ghioceii, ieșiți fără frică afară; februarie este negat, respins și greu de suportat, simțindu-ne chinuiți de frig, ploaie, vânt, gheață și noroi.

    Bun, începutul liric mi l-am făcut, acum să trecem la un subiect mai concret.

    Și cum spuneam anterior despre markerele stabilo, că erau foarte furioase, că le-am lăsat fără treabă, m-am resuscitat repede și sunt prezentă cu o nouă scenă urbană, de februarie.

Winter urban scene

***

Scenă urbană în mijloc de iarnă

    Nu mă mai interesează gaura ceea neagră, am ieșit de-acolo, chiar mă gândeam că o să stau mai mult. Ca de obicei, e de-ajuns să scriu niște fraze de-ale măriei sale, plângăcioasa, și de îndată îmi trece, iar ca să nu recunosc din prima că sunt așa, am mai desenat, de formă, un desen monocrom, ca și cum ar zice careva, adică cum, chiar așa de repede ai ieșit?

    Încep eu, de departe, mai spun niște povești cu zmeii și apoi trec la subiect.

    Am cumpărat câteva markere stabilo și le-am înșirat pe masă, cred că, stând așa lungite și, adunând praf, au început să-și pună întrebări despre sensul și menirea lor în viață și dacă există cumva viață și încă într-atât de tare au început a striga întrebările astea, că m-au scos din răbdări. Deci, luați cunoștință, o scenă urbană cu aer iernatic în acest sfârșit de ianuarie.

A corner of the park

***

Un colț de parc

    Desenasem mai înainte în cadrul unui curs cu cărbune și îmi amintesc cât de mult mi-a plăcut plasticitatea și flexibilitatea lui. Da, da, am zis bine. Cărbune nu înseamnă ceva dur, de fapt are un diapazon mai larg de nuanțe. Și încă se lasă mai ușor de manevrat, nu am nevoie de multă forță ca să fac o linie mai întunecată și invers. Apoi, când apeși ca să obții aceeași nuanță mai întunecată, nu face adâncituri în foaie. 

The shades of the charcoal pencil

***

Nuanțele creionului de cărbune

    Și dacă am descuiat ușa temnitei și am intrat benevol în ea, m-am culcat pe patul din fier rece, vechi de zeci de ani, un pat ce a ținut nu numai oameni vii pe el, atunci îmi voi lua ca parteneri creioanele de cărbune și voi încerca să descopăr nuanțele culorii negre.

Busy researching the black hole

***

Ocupată cu cercetarea găurii negre

    Am ieșit din 2025 și am senzația că am căzut undeva sau ceva asemănător unui gol și nicidecum nu-mi regăsesc firul. N-am desenat nimic, recunosc sunt întristată și dezamăgită de mine însumi, dar ca în filmele fantastice, pare că am căzut într-o gaură neagră, în care se pierde tot, chiar și sufletul. Nu mă pot lăuda cu o dispoziție foarte optimistă și dacă pomenesc despre fundătura asta, atunci asta e, n-am ce face, va trebui să o trăiesc și pe asta.

    Am găsit câteva desene făcute și uitate prin carnete, după cum am zis sunt ocupată cu cercetarea găurii negre, nu am timp pentru desenat, așa că am decis să le afișez.