luni, 31 octombrie 2022

Plantober 2022 - Shrubs

***

Plantober 2022 - Arbuști

    Deci... am încheiat luna octombrie cu sănătate și cu plantoberul. Am desenat arbuști. Parcă am revenit pe dealurile noastre - am strâns și măceș pentru ceai, am adunat păducel de pus la uscat, am fost prin pădure și am cules alunele veveriței, ceva mai devreme coacăzele negre le puneam în lighean ca să fac dulceață, într-un borcănaș am așezat cătină cu rachiu, pentru ca să iau câte o linguriță la iarnă, pentru tensiune, și doar dracilă și ienupăr nu avem pe dealurile noastre.









duminică, 30 octombrie 2022

My Halloween story

***
 
Povestea mea de Halloween
 
 
 
    Se face seară și plouă mărunt și des. Stau la fereastră și urmăresc picăturile de ploaie cum alunecă pe sticlă, una după alta. Îmi lipesc fruntea de sticla rece și mă gândesc, de ce nu aș putea să fiu o picătură de ploaie, sau chiar ploaia toată. Să duc norii în brațe, să-i ciocnesc între ei și să fac niște fulgere minunate, să-i storc până la ultima picătură și apoi să mă arunc cu tot șuvoiul și toată puterea spre pământ. Să fiu absorbită și băută de vietățile lumii... Gânduri, gânduri...
    Torțele se tot apropie, le văd licărind printre copaci. Ce mă plictisesc oamenii! Cândva m-au înecat, acum vor să mă ardă. Și ce-mi pasă, oricum nu mi-a ieșit ce mi-am dorit. Aș putea să mă las, vor fi fericiți și eliberați, plini de mândria răzbunării și virtuții. Oricum nu voi avea niciodată ceea ce-mi doresc...
    În casă e liniște, ca de obicei. Ticăie încet și ritmic cele două ceasuri. Azi în suflet mi-a poposit dezamăgirea, s-a instalat acoperind totul, ca o pătură grea și sufocantă. Proiectul s-a stopat, am ajuns într-o fundătură, am epuizat lista de experimente, iar obiectul nu se mai mișcă. Am depus întregul efort și mi-am aplicat toate capacitățile mele extraordinare. Scopul era să fac fericit acest obiect. M-am străduit, sincer, din toată inima. 
    L-am lăsat dezbrăcat, nu l-am hrănit, nu l-am spălat, nu l-am luat în brațe, l-am lăsat în frigider pe o zi, l-am prăjit pe tigaie, i-am rupt mâinile și picioarele, am făcut o mixtură benefică și l-am pus în ea, am scos aerul de acolo... și, poftim, el nu se mai mișcă, stă pleoștit, nu zice nimic, nu strigă, nu țipă, nu geme...
    Ce dezamăgire! Cumplită și lipicioasă!
    ...Cât mai am timp, câteva minute, reușesc să-l scot, să-l îmbrac și să-i arăt pe unde poate pleca...
 

miercuri, 26 octombrie 2022

Plantober 2022 - Berries

***

Plantober 2022 - Pomușoare


    Ta-da-dam! Încă o săptămână din octombrie și într-un fel, am petrecut-o, căutând pomușoare cu creionul. M-am săturat să exersez bulinele la zmeură. Hotărâsem să fiu foarte minuțioasă și să exersez mai întâi și am făcut mai multe schițe, dintre care prima, ca de obicei a ieșit în modul cel mai firesc, restul parcă erau strânse de gât. Și o dată cu zmeura s-a terminat și cu superconștiinciozitatea mea. Restul pomușoarelor le-am făcut din plăcere și nu mi-am pus nici o notă.











marți, 25 octombrie 2022

Plantober 2022 - Flowers

***
 
Plantober 2022 - Flori
 
 
    A doua săptămână a venit rândul florilor să fie desenate. Mulți dintre desenatori acum sunt preocupați de challenge-ul Inktober, care are câțiva ani de când s-a instaurat. Am vrut să mă angajez și cu el, dar nu am ținut piept și nici cuvintele cheie nu mi-au plăcut. Nu, nu eram încă pregătită. Tematica plantelor îmi este mai apropiată de sufletul meu, fac și fotografii și tot sunt axată pe plante. Am găsit în fotografiile mele făcute pentru shutterstock - o mulțime, dar care nu au trecut verificarea, toate florile care erau în lista challenge-ului.
 








 

luni, 24 octombrie 2022

Plantober 2022 - Herbs

***  
 
Plantober 2022 - Ierburi
 
    M-am angajat în acest artchallenge impulsiv și fără multe gânduri. Sunt cu natura un tot întreg și mă regăsesc în toate aspectele ei, vegetație și animale, ciuperci și ce mai sunt pe acolo. Îmi place să mă identific cu unele sau cu altele, o existență mai simplistă și aparent ușoară, îmi place să fac alegorii și să atribui calități unor și altora, simt că e ceva mai mult decât ceea ce este omul, cred.
    Trebuie să mă opresc, că mă apuc de filozofat, acolo unde nu e locul - am realizat niște ilustrații cu tematică. Prima săptămână a fost tematica ierburilor, după cum urmează:









miercuri, 19 octombrie 2022

A breath of Italian air

***

Un suflu din aerul italian


    Demult aveam în lista mea de cărți pentru citit pe Elena Ferrante și cartea Prietena mea genială. Începând s-o citesc, am aflat că nu e doar o lucrare, căci are și continuare și i se spune Tetralogia Napolitană.
    Am simțit din primele rânduri pasiunea renumită a italienilor, cu violența ca parte a ei. Aproape jumătate de carte îmi persista impresia că e povestea unei persoane și nu relația între două prietene. Eu, de pildă, mi-am regăsit trăsături atât din caracterul uneia, cât și dintr-a celeilalte. Și am avut senzația că una e prea rea, iar alta e prea buna, de la început... pe parcurs însă s-au amestecat caracterele.
    M-a uimit afirmația cele „rele”, precum că atunci când dorim binele cuiva sau chiar îl facem, în același timp îi dorim și răul. De câte ori mă simțeam blocată în acțiunile mele, pentru că vedeam că vor fi urmări și bune și rele. Și nu puteam să iau o decizie, fiind incapabilă să cântăresc răul și binele. Voiam să fac bine, dar nu voiam să fac rău, simtindu-mă  ancorată într-un moment, când nu mă mai pot baza pe raționament și judecată și sunt nevoită să accept „aberația” comportamentului instinctiv.
    Și totuși, tot ea zice, că e foarte important să ne punem întrebări totdeauna. Chiar și de genul - „...dar cine a spus că viața trebuie să aibă sens?...”
    E tulburătoare povestirea și am citit-o rapid. Cum mai zice „prietena genială”, că o carte poate face multă zarvă, dar dacă zarva nu are în spate o putere reală, atunci va fi nu o luptă adevărată, ci doar un spectacol  - care îl consider un citat necesar oricărui „demarș”, în orice domeniu, lupte de orice gen, de amploare diferită, de scară largă sau nu.
    Mi-au rămas mai multe întrebări, în special despre dispariția fetiței. La un moment dat, mi-am zis, dar a existat ea cu adevărat? Și a fost, oare, cu adevărat o prietenie?  Și, cea mai evidentă, unde a dispărut ea insăși, Prietena genială?

    P.S. Iar contrar descrierilor negative ale orașului, am rămas cu un viu interes pentru el și o dorință să-l vizitez.

sâmbătă, 1 octombrie 2022

About the course „Рисуем светом”

***
 
Despre cursul „Рисуем светом”
 
    Îmi adun gândurile, pentru a-mi exprima impresiile despre cursul Annei Egida, de la Kalachevaschool. Mi-am dat seama că e o adevărată sursă motivațională și energizantă, fără pic de agitație și grabă - zic despre profesoară. Iar acum despre curs - am desenat umbre și lumini, raze de soare și raze de lună. Am cizelat tehnica și am antrenat mișcările mâinii. A fost foarte interesant să observ, cât de puternică e o scânteie înconjurată de o noapte întunecoasă, am cercetat care umbră e cea mai fioroasă. Și cât de frumoasă poate fi o zi scăldată de lumina soarelui, și cum se transformă pădurea, când razele soarelui se strecoară spre inima ei. Deci, după cum se vede, eu n-am desenat, eu m-am delectat, desenând.