The End of Urban Sketchers Week

***

Finalul Săptămânii Sketchers-ilor

    Ultimul desen al acestei săptamâni dedicată sketch-ului reprezintă un drum de ducă, sau poate de vino, poate și una și alta. Doar am desenat până acum și de acum încolo tot voi desena. Aveam această fotografie de demult prin telefon, chiar aveam și o dorință mai mare pentru ea de a o reda prin creioane și nu mi-a ajuns timp. Dar mai știm că dorințele se împlinesc, mai devreme sau mai târziu. Minunații pini ai Romei pe care soarele mediteranean îi colorează cu acest portocaliu vesel sunt modele potrivite pentru seria mea din această săptamână.

    Pentru informație adaug și paleta mea de culori, Trăiască sketch-ul!

Our modern architecture

***

Arhitectura noastră modernă

    Am rupt un colț din tabloul urban industrial și mi l-am băgat în carnet. Poezie, nu alta. Luna mai e minunată, cred că este cea mai minunată lună din an. Așa cer albastru nu vezi în alte luni, albastrul are o profunzime și limpezime specială. Și cum să nu-ți placă chiar și industrialul, dacă cărămiziul fațadelor se protrivește atât de bine cu cerul. Apoi când observi jocul liniilor cu alte forme geometrice, care se învecinează, formând o continuitate inseparabilă, cum să nu te oprești să studiezi un pic imaginea.

The lighthouse as an unexpected gift

***

Farul ca cadou neașteptat

    Nu a fost planificat și nici visat. Acest far l-am gasit ca pe un bănuț pe drum, din întâmplare. Pentru că nu m-am gândit, că ar putea fi, cu toate că dacă este un port pe aproape și marea tot, ar fi logic. Cu părere de rău, nu era prezentă logica atunci. O mare bucurie a dat peste mine, când i-am văzut căciulița neagră, ridicându-se de-asupra acoperișurilor caselor. Mai degrabă un fel de uimire neîncrezătoare, bucuria a venit pe urmă, când am început să urc scara cu în jur de cincizeci de trepte, pe spirală. Era soare, era senin și o vântoaică sălbatică, de mai să ne zmulgă părul din cap, bine că l-am prins și O. era tuns, ne-a învăluit în vârful lui. Priveliștea ne-a surprins, nu vezi așa ceva în fiecare zi. Băiatul care era ghid și ședea acolo, da, el vede așa ceva în fiecare zi, noi că vedem rar, e foarte ușor spus. Îmi venea să-l cuprind, ca pe omul drag când ești în dispozițiile cele mai tandre și după ce ți-a luat ca la un copil mic, în ghilimele, un ineluș de aur, după ani buni de trai împreună.

One morning

***

Într-o dimineață

    Mi-a atras atenția mașina ceea galbenă, foarte galbenă. Soarele de dimineață se uita și el la ea, făcând-o încă mai galbenă. Cred că se mira ca și mine, de unde au scos așa culoare pentru mașini, între atâtea negre, aluminiu și gri.

Waiting for the green at the traffic light...

***

Așteptând lumina verde a semaforului...

    120 secunde! Ești gata? Maximum cât ține lumina roșie a semaforului - las-o mai moale, nu desenez eu chiar așa de repede. Dar, am văzut căsuța asta, anume din acest punct și chiar stând în mașină, așteptând să se facă semaforul verde. Cât de iute am putut, am făcut fotografia cu gândul, că va veni timpul și va fi desenată. A venit timpul...

Someone traveled...

***

Cineva a călătorit...

    Cred că ar putea să-mi iasă o serie de desene. 

  Am primit un mesaj de la asociația Urbansketchers care anunță că se organizează evenimentul Săptămâna Urbansketcher-ilor. Oricine poate participa - singur, sau chiar poate să organizeze, la rândul lui, un eveniment local, cu aderarea mai multor persoane. Și de ce nu, condițiile sunt mai simple decât simplu - iată citatul: "Wherever you are, you can still join. Open the map, pick an idea, or simply sketch what’s in front of you. A street corner. A kitchen table. The view from your window. This week has never been about perfect drawings. It’s about showing up.."

    În special, după ce am găsit această minunată selecție de culori, tandemul nuanțelor de albastru cu cele de ocru, plus o rază de galben. Îmi face plăcere să fiu parte dintr-o comunitate atât de vastă. 

    Acest desen este despre călătoria cuiva, iar eu am desenat după referința lui, cu colțul de cer albastru și o părticică urbană.

The house across the street

***

Casa de vis-a-vis

    Într-un anume moment al zilei, cerul se face albastru-albastru, fără vreun nor și atunci se deschide universul. Cine nu a stat întins pe jos să se uite lung prelung la cer, cu nori, fără nori, oricum? Eu cred că acesta e infinitul, mai trebuie olecuțică de încordat ochiul.

    Nu știu cum am făcut acest desen, nici nu cred că poate fi numit desen, dar sunt aproape de ceea ce numesc eu libertatea mâinii, din trei linii și încă două pe de-asupra. Pentru altcineva poate fi ceva firesc, pentru mine e un efort să mă limitez în culori și mișcări, să zic - ajunge, nu e nevoie de minuțiozitate aici. Fără copaci, fără crenguțele celea jucăușe, fără tufa de trandafir galben, plină de floare, fără ghergeful gardului din fier, fără miimea de detalii, pe care le văd înainte de toate.

    Și am început dintr-o inventariere a nuanțelor de albastru - creion albastru azur, phtalo, indigo, pe urmă marker stabilo albastru, apoi creionul akril albastru cel nou ( e buuun!).

    Vreau să menționez că acesta este pentru mine începutul Săptămânii Urbansketcheri-lor.

    @urbansketchers

    #USkWeek2026