***
Casa de vis-a-vis
Într-un anume moment al zilei, cerul se face albastru-albastru, fără vreun nor și atunci se deschide universul. Cine nu a stat întins pe jos să se uite lung prelung la cer, cu nori, fără nori, oricum? Eu cred că acesta e infinitul, mai trebuie olecuțică de încordat ochiul.
Nu știu cum am făcut acest desen, nici nu cred că poate fi numit desen, dar sunt aproape de ceea ce numesc eu libertatea mâinii, din trei linii și încă două pe de-asupra. Pentru altcineva poate fi ceva firesc, pentru mine e un efort să mă limitez în culori și mișcări, să zic - ajunge, nu e nevoie de minuțiozitate aici. Fără copaci, fără crenguțele celea jucăușe, fără tufa de trandafir galben, plină de floare, fără ghergeful gardului din fier, fără miimea de detalii, pe care le văd înainte de toate.
Și am început dintr-o inventariere a nuanțelor de albastru - creion albastru azur, phtalo, indigo, pe urmă marker stabilo albastru, apoi creionul akril albastru cel nou ( e buuun!).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu