***
Când se apropie sărbătorile de iarnă, în sufletul oamenilor se trezesc copiii. Cine nu s-a aplecat să ia un boţ de zăpadă ca să-l arunce într-un gard? Cine nu a scos limba, când nu-l vede nimeni, desigur, să prindă fulgii care cad? Sau, cine nu a intrat în nămete cu cizmele să facă urme de tractor? Dar, oricum, nimeni nu va recunoaşte, căci e o taină a celor maturi. Aceste lucruri nu se uită, ele devin ale noastre şi numai ale noastre. Şi, să nu uităm, numaidecât, măcar în gând scriem scrisoare lui Moş Crăciun.
Şi multe momente, clipe şi străluciri, la fel ca luminiţele de pe brad, apar în ochii oamenilor, ca nişte pitici neastâmpăraţi, cu traiste pline de idei şi năzbâtii. Cred că cele mai faimoase idei au apărut iarna, înainte sau după sărbători.
În ajun de Crăciun doresc tuturor să ia seama la aceşti pitici din sufletul lor, să-i privească şi să le asculte vorba, căci ei trezesc căldura şi speranţa din inimi. Să păstraţi fiorul magic şi să-l transmiteţi de la unul la altul, ca pe un soare cald în mijloc de iarnă. Multă sănătate!
Eu tot am o pitică. Şi mi-a şoptit că vrea să facă nişte jucării de brad călduroase. Eu am ascultat-o şi iată că avem jucării moi pentru brad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu