***
Un pin ciufulit
Un pin italian în patru nuanțe, ce mai încolo-încoace, foarte uțor de desenat când ai paleta minimă. Ai grijă doar la texturi și la forme. Ei, și oleacă la umbre... Un desen făcut la repezeală, exact ca o înghițitură mare de apă, când îți este sete, căci îmi era sete de desen. Ce poetic, mai degrabă, aș zice altfel, dacă s-ar născoci ceva de genul unei programe pentru decriptări ale ștrihurilor de creioane, în coroana pinului s-ar găsi, la sigur, gândurile celea ale mele, bătându-se cu emoțiile, ce dau năvală și n-au știut nimic mai bun de a ieși în felul acesta.
Lungită pe pat îmi zic, de ce nu mă ridic să scrijelesc ceva? Tot eu îmi răspund, că nu vreau să desenez - "nu vreau", iar tot eu - "nu te cred!". Tocmai mă mănâncă capul de atâta frământare de gânduri și tot n-ajută. Nu știu ce să mai fac cu mine. Mă duc să mai caut imagini cu pini flocoși...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu