***
Toamna nu mă lasă. Şi nici eu n-o las. Ce locşor de vis am desenat eu, mă face să visez cu ochii deschişi. Cum stau pe terasă şi beau cacao, în jur cântă păsări fel de fel, seara se lasă repede, culorile se pierd şi se înmulţeşte întunericul. Se face linişte, iar eu mai stau puţin, mai aprind o ţigară un lampion, cred că ţânţari la vremea asta nu-s, mă învelesc cu jumătatea de şal de pe fotoliu, îmi trag picioarele sub bărbie, le cuprind cu mâinile şi mă adâncesc în gânduri, acum, în întunericul serii, ele roiesc în jurul meu în locul gâzelor de noapte.
...Trosnet de creangă, foşnit uşor de frunze, iar eu am sărit iute în picioare şi fuga în casă, uşa repejor încuiată cu cheia, ah, gândurile, lasă-le la boala, să le mănânce pe ele ursul. Mâine vin altele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu