***
Înainte să vină înghețurile...
Desenez și în același timp, aștept să mă plictisesc și de desen, la fel cum a fost cu multe activități din viața mea. Și denumirea acestei postări e atât de potrivită pentru această stare. Dar caut susțineri în orice semn, orice față, orice superstiție, care poate s-o născocească mintea mea. E o încercare pentru mine să inițiez o activitate și să fac tot posibilul să o mențin, să o dezvolt și să nu mă plictisesc de ea. De aceea, am și frica de plictiseală, căci dacă nu fac această activitate pânâ la o oarecare desăvârșire, și o las, atunci iarăși mă voi simți incapabilă de a trece bariera plictiselii. Pentru că poți să încerci multe lucruri, dar trebuie să fie măcar unul, care să-l faci aproape perfect. Or, să nu te plictisești de el, să ai spațiu să găsești în el nișe cu fascicule noi și nedescoperite, adică să știi cum să te dezvolți, fără să o iei din nou, din punctul zero.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu