***
Mă gândeam, dacă aş vrea un profesor pentru desen. Eu, parţial, îl am de la lecţiile şcolii on-line Kalachevaschool. Nu-mi permit să iau cursurile cele mari, căci sunt scumpe. Dar nu scap nici un vebinar şi fac fiecare curs mic, de ex. extreme-urile lor. Şi mai este şi Youtube-ul, sursă nemărginită de lecţii-video.
Vreau să fiu sigură, că desenatul acesta al meu, nu e una din multele activităţi, care mă entuziasmează pentru un moment dat. Şi aş mai adăuga ceva: să ai un profesor presupune o subordonare cuiva, dar, ştiindu-mi firea mea iubitoare de libertate şi predispusă la divergenţă, parcă mi-aş satisface o necesitate morbidă de a călca prin gropi pentru a ajunge la un rezultat. Desigur, că aici nu lipseşte şi orgoliul, când crezi că te poţi descurca singură.
Şi mai simt, undeva în subconştient, prejudecata, precum că pictura e o activitate pentru plăcere, relaxare şi o faci în timpul liber; să mai zicem aşa - o activitate fără utilitate evidentă. Desigur, că e provenită din societatea din care fac parte, ce are ca valori primordiale pe cele materiale, dar faptul că, dacă nu am surse pentru mâncare şi trai, e cert că nu mai stau asupra vreunui desen.
De aceea, desenez atât cât simt, că am atât năzuinţă, cât şi voinţă pentru realizarea acestei activităţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu