***
Desenez haotic. Nu am un plan sau o strategie. Nu am speranțe clare de viitor în această direcție. Văd o fotografie, îmi place, îmi închipui cum aș putea să o desenez și cu ce, și, poate nu de-odată, dar peste ceva vreme, o desenez. Și cel mai interesant, atunci când mă impun să fiu sistematică și să încerc orice lecție, nu obțin nici un rezultat satisfăcător. Se face impresia, că trebuie să aștept momentele, când apare un impuls sau, nu știu cum să-i zic, un fascicul de energie, destinat pentru aceasta. Într-o zi m-am sculat la șapte dimineața și m-am pus pe desenat tot ce vedeam, la rând, toată ziua. Nimic din ce-am făcut nu-mi place, și am rămas profund nesatisfăcută. După aceea vreo două zile nu puteam să-mi regăsesc dorința de a mai desena.
...Poate aș avea nevoie de un învățător?... Să-mi zică, de unde s-o încep, să-mi dea teme, să mă dirijeze...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu