***
Toamna hoinară
-
Eroii principali
Bașca e plină de bostani, fel de fel și care mai de care. Când mă uit la ei, îmi vine în minte podul casei Sfintei Duminici, plin cu sipete, cufere, lăzi - „...mai mari și mai mici, mai frumoase și mai urâte, mai noi și mai vechi...”
Au poposit aici de prin toate locurile - iată dolofanii verzi din hatul din dreapta al lanului de păpușoi, în colț stă piramida celor portocalii, „de plăcinte”, din capătul viei, de lângă tufele de Lidie, mărunțeii tărcați de pe gardul din fundul grădinii, cei galbeni, ca perele, care stau frumos pe pervazele celor două ferestre, cu ciupiturile amuzante, făcute de gâștele în trecere pe lângă cărărușa, unde au crescut, țintele de pe perete au cercei din bostani arcuiți, zmulși din brațele strujanilor de păpușoi. Și, în sfârșit, bostanii albi gigantici s-au așezat ca boierii din divanul domnesc pe laița lungă de lângă perete, pentru că au crescut pe ici-colo în grădină, ei sunt ca „de-ai satului”, restul - niște venetici...
Într-o seară, din pură plictiseală, le-am desenat ochi și gură cu dinți la cei de mai aproape și, uitând să-i șterg, am speriat babushka și, femeia fiind în stare de șoc, a pus mâna pe mătură, aruncând-o foarte reușit drept în spatele meu fugar...
P.S. Mătura era mică, nici un personaj n-a avut de suferit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu