***
Jelire
...
E plin de rouă prin iarbă. Cred că aș fi putut să nu mă spăl pe față, aș fi băgat nasul în mohor și nu mi-ar mai trebui somn. Atâtea treburi aș face, dacă n-ar trebui de dormit... Dar, ce zic eu, că doar nu voi merge cu fața-n jos într-una, că mi-i somn de doamne, doamne... E mai folositor să-ți speli picioarele de dimineață, te trezești mai repede, mă gândesc eu... ce importanță mai are ce se spală, oricum ochii caută cum să mai ațipească oleacă. Mohorul înalt de pe marginea cărării încă mă înțeapă, parcă mă împinge din urmă. Mă enervează, știu și singură că am o grămadă de treburi de făcut...
...
De ce nu pot să stau acasă, ca alte femei, de ce trebuie să mă duc la prășitul viei. Oare n-am și eu bărbat, care să aibă grijă de pământ? Nu, eu n-am așa bărbat. L-o rătăcit nevoia cu alta, of, doamne. Aseară a venit de parcă nu s-a întâmplat nimic. Mi se face greață, cum să mai stau în casa ceea? Și unde să mă duc? Câte bocete și câte cuvinte mi-am îndopat în mine, că nu-mi mai trebuie mâncare.
...
Dă-l în mă-sa - pune-i mâncare, fă-i patul, spală-i hainele, adă-i apă, mă scoate din sărite, parcă-s slugă la boier, iar el o slujește pe ailaltă.
Da să mai schimbi vreo vorbă, ca cu un om ca și tine, oare se poate? Desigur, că nu, este chip să-l întrec în deșteptăciune...
- Mamă! Stai mai încet!... Mamă! Am obosiiit!
...
Iaca, am și coadă de la oropsitu de bărbat, trebuie să-l iau cu mine, cu cine să-l las. Maică-mea mi-o zis să mă descurc singură, că așa e la toate femeile și să nu mă jelui, taică-meu s-o uitat la maică-mea și-o tăcut. Frate-meu din celălalt capăt de sat, n-are când să se amestece, are hectar de lucrat. Soră-mea mi-a spus, că așa-mi trebuie, că de rea ce sunt, nimeni nu vrea să aibă treabă cu mine.
- Mamă! Uite-acolo, am speriat niște ciocârlii! Ai luat apă, că mi-i sete!.. Mai avem mult de mers?
...
Și în casă curățenie, și la animale hrană, și gătitu, și cusutu, și grădina, și încă niște știubei după casă, și încă la deal, parcă aș avea un spate mai lat ca fățarea satului, la biserică n-am fost nici nu mai țin minte de când. Am mai schimbat cu cineva vreo vorbă? Tot nu țin minte. Cine mai știe cum mă cheamă, dacă și eu cred, că nu știu cine sunt.
- Mamă, de ce plângi? Hai, cântă, hai amândoi să cântăm! Hai pe acela cu, dă-mi bărbate cheile. Mamă! Hai!
...
Am pus vinul tot la cale
Și-am pus lacătu ce-l mare
La-la la-la la-lai
Și-am ascuns și cheile,
Știi cum sunt femeile
La-la la-la la-lai
Dă-mi, bărbate, cheile,
Să-mi cinstesc femeile,
La-la la-la la-lai
Măi, femeie, nu ți-oi da,
Că amuș te-i îmbăta..
La-la la-la la-lai
...
La mulți ani, mamă! Multă sănătate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu