***
Mandarine, clementine...
Mă gândesc despre ce să scriu și ca de obicei - nimic, vâjâie vântul. Caut vreun gând mai adânc, mai cu tâlc, de la care să pornesc, dar, cu părere de rău, nimic. Mă simt ca într-un film, în care eroul principal a supraviețuit unui experiment asupra creierului, dar cu unele urmări „neînsemnate”.
Iar umblu cu născoceli, dar afară plouă mărunt, foarte foarte mărunt. Mă uit pe fereastră la o mocirla mocirloasă, care vrea să pătrundă peste tot, chiar și în sufletul meu - impertinenta! - nici într-un caz, nu mă las. Din mandarine, clementine, portocale și un ananas am construit un fel de scut, după el stau și pândesc vrăjmașa de afară... mâncând încetișor „scutul” foarte dulce...
Dar nici nu-mi mai pasă ce e afară!
Am încercat altă hârtie de ambalaj, chiar pe aceea, care era așternută în lădița cu toate fructele acestea zâmbitoare. Seamănă cu hârtia craft, dar are o nuanță de cenușiu cald, fără nuanță gălbuie și e mai rezistentă la caracterul dur al creionului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu