***
Mergem la mare!
Gara e arhiplină. Oamenii se bulucesc încolo și încoace, cu fețe mai serioase și mai puțin serioase. Bagajele aleargă iute din urma lor, strigând din când în când, să le aștepte și să nu meargă așa de repede. Flutură eșarfele, mulțumind domnului că sunt legate, iar pălăriile se țin din toate puterile de firele de păr sau vârfurile urechilor în cazul când păr nu-i. Ah, ce aventură ne așteaptă! își strigă una alteia două eșarfe de la gucci, nici nu am visat, ba da, am visat, suntem făcute pentru asta! Ce mi-nu-nat! sare o valizuță dolofană și aurie pe scări, sunt cea mai fe-ri-ci-tă!, și trimite un pupic în univers. Un rucsac, amețit de la zdruncinături și hurducăială, a început a-și pune întrebări despre viață și karmă...
Stop! Să vedem încotro mergem, ochii sus la ecrane! Ecrane albastre.. ca marea...
Mergem la mare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu