***
Despre fragi...
S-au terminat căpșunile și nu m-am săturat de ele. În fiecare an îmi făceam cură cu căpșuni, o lună de zile mâncam aproape în fiecare zi, în diferite feluri, anul acesta nu a fost să fie.
Nu e la fel în fiecare an, chiar nici vremea - am observat eu ca prima dată, încercând să mă conving singură că schimbările nu sunt chiar așa de rele.
Îmi amintesc de o vacanță la munte într-o pensiune aflată pe urcus, copaci înalți și drepți își ridicau brațele chiar în spatele casei, iar la poale aveau o fustă bogată din fragi, ca bulinele roșii pe stofă verde. Peste tot în cărți scria că ursul mănâncă fragi, dar în locurile noastre nu se găseau. Dacă se nimerea, rar, era o tufă micuță, rătăcită. Și când vedeam cu câtă poftă mănâncă ursul fragii în cărți, îmi făcea și mie - un copil cu o dorință micuță.
A venit clipa și am găsit și eu mulți-mulți fragi...
Cântecelul din repertoriul bunelului
Un țânțar milionari
Se ducea la Ghivolari
Și striga cât ce putea
Că-l doare o măsea.
Și de-atunci, de-atunci,
Vulpea în papuci,
Ursul în nădragi,
Îmblă după fragi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu