Sense of justice

***

Simțul dreptății

Fiica mi-a trimis un teanc de cărți - zice, mama, citește, că m-ai obosit cu ofurile tale, că îmbătrânești și că te macină criza vârstei de mijloc. Și eu, ascultătoare, răsfoind prin acel teanc, zăresc denumirea Obosit de viață, obosit de moarte - exact expresia, care ar fi fost scrisă pe panou, dacă aș fi o reclamă - nici viața nu mă bucură, nici moartea nu-mi e atrăgătoare.

Condusă de această expresie m-am cufundat în această carte neobișnuită, autorul căreia este un chinez pe nume Mo Yan. O adevărată călătorie prin viață și moarte. Nu mă apuc să povestesc conținutul, opt sute de pagini înseamnă ceva. 

Un moment, chiar de la început, mi-a zdruncinat creierul. De felul meu sunt o fire cu un simț al dreptății foarte accentuat. Sunt extrem de sensibilă la acele momente din viață, când simt că se face o nedreptate și am înțeles că sunt mai dese decât cele unde iese dreptatea învingătoare. Trecând prin ani am adunat destulă furie din cauza acestei sensibilități. Nu înțelegeam de ce de multe ori mă simt de parcă întreaga atmosferă a Pământului stă în spinarea mea. Dar nu era atmosfera, erau emoții adunate.

Dar.. ce m-a cutremurat - eroul cărții a ajuns la regele Yama, după ce a fost împușcat. Era într-atât de revoltat de nedreptatea ce i s-a făcut, încât s-a opus într-una însuși regelui, cu îndârjire aprigă, cerând să fie întors înapoi pe Pământ. Lehămetit, în cele din urmă, regele l-a întors, însă... în ființa unui măgar, apoi în a unui taur, apoi ca porc, câine și maimuță...

...Cred că e clar, de ce mi s-a cam domolit avântul în lupta cu nedreptatea...

„...lucrurile de pe lumea asta se schimbă în chip neprevăzut, iar răsplătirea bunelor și relelor e o socoteală tulbure greu de limpezit în vorbe...”...

„...Vântul de iarnă vâjâia, gheața cea groasă de pe râu se crăpa și isca zgomote care speriau cerul și mișcau pământul din loc, bang! bang! bang! bang!, ca destinul bătând la ușă în adâncul nopții...”...