***
Tot timpul am fost atrasă de lucruri vechi - orașe, case, cărți, desigur bijuterii, pietre, copaci seculari, mobilă și obiecte de decor și multe altele.
Sunt sigură că toate aceste lucruri vechi au un teanc de istorii și povestioare, triste, vesele, plictisitoare, îngrozitoare și, desigur, undeva în ele e ascunsă o taină...
Asta e ceea ce le face atrăgătoare pentru mine - promisiunea tacită a unei taine. Eu aș fi o excelentă păzitoare de taine...
Dacă ar putea lucrurile să vorbească, ne-ar spune, dar ar fi prea ușor, prea simplu, și nici n-ar fi fost așa prețuite - le-ai strâns cu ușa, ai scos taina și la gunoi.
De cele mai multe ori tot noi atribuim acestor lucruri o poveste, atunci când îl studiem cu privirea; o zgârietură, o pată, un detaliu lipsă și, gata, mintea a completat, a născocit, a adăugat, iar povestea începe și se tot desfășoară, se perindă, se împletește cu lucrul, cu amintirile proprii, gândurile și ideile circulă încolo-încoace și creează o aură și acea taină, atât de mult râvnită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu