***
Am început-o cu galbenul. Poate că e vară, poate că e bronzat, poate că e vacanță, plajă, apă, soare și poate că toate sunt învăluite de această culoare strălucitoare.
Straniu, că desenatul cu creioanele evoluează aproape mecanic; emoții nu se întrevăd, doar un pic de vină față de abandonul acuarelelor, de parcă ele ar fi însuflețite. Nu mă mir deja, am tendința de a atribui viață lucrurilor și de a le percepe ca ființe, ce au emoții și sentimente, dar mai puțin gânduri și idei. Ele sunt personaje din lumea afectivă, nu din cea științifică și rațională.
Scriind astea, mi-am închipuit, că în așa caz, probabil, în lexiconul lor au numai exclamații de genul - ai! oi! uau! ah! oh! văleu! ... și altele...
...Când încep să scriu, niciodată nu știu unde mă va duce gândul... Deja mi-am închipuit o casă cu mulțimea de lucruri în ea, care scoate tot felul de sunete, din când în când... O iei razna de acolo... Bine că lucrurile nu au gură, sau, oare, păcat că noi avem urechi?
... Gata, am luat-o razna și fără casa cea cu sunete...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu