***
Ieri stăteam cu un ochi la telefon, iar cu altul la monitor. Cel de la telefon mi s-a lipit de o fotografie de pe pagina Arhitectura orașului Praga din fb, și, închipuie-ți, am luat linerul și am schițat simplu, lejer, fără vreo analiză, fără pregătire morală, fără creion. Apoi - apa și acuarelele și, iată, a ieșit un Sketch!
Ce îndrăzneală! Ce tupeu! Ce relaxare! Uau!
Oare progresez? Da, progresez. Numai să nu mă plictisesc, atunci când voi deveni îndrăzneață de-a binelea. Căci, cum spunea savantul, acolo unde nu e contradicție și conflict, nu este dezvoltare...
...fățărnicie, fală, emfază, minciuni...
A căzut „o perdea”, oare? Sau vreau să devin celebră și îmi alimentez orgoliul, închipuindu-mi că va ieși din mine acel Talent ascuns și voi face ceva Extraordinar și atunci toți vor zice „Ce Om, ce Talent, va dăinui o Veșnicie!”.
Nu e cam mare Pretenția?...
Nu e nici un talent, e doar starea lucrurilor. Doar stau acasă, nu vreau să mă duc la lucru, treburile casei le fac în câteva ore, n-am unde mă duce, nu vreau să comunic, ce să fac, să-mi pun capăt? Desigur că nu. Iubirea de sine e mare și sunt încrezută că sunt prețioasă. Doar că a rămas o nimica toată - să-mi dovedesc asta, dar văd că aștept să mi-o spuie și alții.
Cine sunt eu, și veșnic am căzut în capcana Orgoliului nemăsurat. De când mă țin minte, chiar nici nu-mi verificam lucrările de control, având imensa încredere că e corect. Și de fiecare dată rămâneam dezamăgită și furioasă, pe mine, desigur. Și, desigur aveam greșeli! Și nici aceste texte mici nu le verific, veșnic găsesc greșeli după publicare, și editez, iar și iar.
Doamne, chiar am încrederea că sunt perfectă!!! Coșmar!
...
Desigur, că voi desena, cât va fi posibil, căci am tot ce-mi e necesar - și contradicție, și conflict, și orgoliu, și ambiție, și pe mine mă am. Da, sunt bună și perfectă! Super!
...
Iluzii???... Aiureli...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu