***
Chiar îmi iese! Fără creion, direct cu linerul, apoi acuarele. Hahaha, am descoperit bicicleta și procesul de dezvoltare a unei aptitudini. Și, ca să vezi, să nu fi fost autoizolarea, nu știu dacă aș fi observat, și încă dacă aș fi înțeles. Undeva am citit că desenatul te ajută să te cunoști mai bine pe tine însuți. Da, acum sunt sigură, că este așa.
⥁⥁⥁
Să începem povestea...
Într-un sat undeva, cândva, o dată, trăia un moșneag. Trecuse un an, de când își îngropase nevasta, care poate de bătrânețe, poate de vreo boală, dar și-a luat drumul spre Domnul. Și, parcă, nu era așa de necăjit, dar de atunci nu se putea apuca de nimic să facă. Când s-a împlinit anul, a avut un vis, în care se făcea, că în grădina de la vale de casă avea fântână - cu colac din lemn, capac, ciutură și acoperiș cu cocoșei în vârf.
Parcă i-a luat somnul cu mâna, s-a sculat cu noaptea în cap, a găsit hârlețul și vreo două ajutoare prin măhală și s-a apucat de treabă. A trecut o săptămână și era fântâna săpată, încă două și era clădită, peste patru avea și acoperiș cu cocoșei și de toate celea...
(urmează)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu