***
Ochiul Deadevăr al Pământului
Săpată în cea mai întunecată poiană a pădurii de nu știu cine și nu știu când, învăluită de mrejele legendelor și istoriilor de la miezul nopții, Fântâna Dracilor arată pustie. În epoca modernă cine mai crede în draci, toți știu că sunt niște personaje mitice, care semnifică partea răului în lume sau în interiorul unei persoane. Desigur că sunt dintr-aceștia. Și nu-i judec; să crezi în draci e mai simplu și mai puțin traumatic, decât să nu crezi. Dar poveștile îmi plac, enorm, și de aceea Fântâna Dracilor există, dar unde ar mai putea oamenii să se ducă să-și lase dracii, dacă nu în pădure, și nu într-o fântână adâncă, nevăzută de nimeni. Și toți, măcar o dată, au fost pe la ea; fără să știe careva; este un loc tabu. Te apleci, privești în ochiul de oglindă al apei și ce vezi?... Unul sau mai mulți draci, care se bălăcesc și îți arată limba. Imediat ți se ridică părul măciucă, mâinile se încleaștă, pielea se face de găină și sudoarea curge râuri pe spinare.
Cei ce sunt sfetnici, au zis că e o fântână miraculoasă - te uiți în ea și ești ca nou.
Da, închizi capacul la fugă și tot la fugă o apuci înapoi, dacă mai găsești drumul pe care ai venit, sau cum ți-a fi norocul, rătăcești prin coclauri o vreme. Și, desigur, ești ca nou.
Poate nu chiar toți au fost, poate e o minciună, poate nici nu există. Mai credeți că pe acest pământ este ceva ce n-a fost descoperit și bătătorit de om? Și de ce să te duci la așa o fântână? Cine e așa de scrântit să se ducă de bună voie să vadă niște draci?
Pentru că tot sfetnicii au zis, că nu e o fântână obișnuită, ci Ochiul Deadevăr al Pământului, care răspunde la orice întrebare, arată ce e bine și ce e rău, cine e dușman și cine e prieten, și, desigur, lecuiește toate bolile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu