***
Unul m-a întrebat zilele trecute, câți ani de facultate am făcut. I-am zis. Și întrebarea care urmat - „și la ce ți-a folosit?” - m-a blocat, întristat și revoltat. Toate deodată. Și undeva în adâncuri, chiar și m-a speriat. Că am ajuns să mă îndreptățesc și să explic, la ce îmi folosește facultatea făcută, că am văzut dispreț și îngâmfare. Mă învinovățesc foarte, pentru că nu m-a dus capul să-i răspund cum trebuie, căci niciodată n-am avut repeziciunea vorbei la momentul potrivit și încă pentru faptul că mă afectează așa întrebări, și că am ajuns în așa companie.
***
În fiecare seară, pe la zece, vecinii arabi macină boabe de cafea pentru a doua zi. Am un fel de admirație față de acest obicei. Parcă îmi oferă un fel de sentiment de stabilitate și siguranță, de care am eu nevoie acum. Și e un ritual minunat de a te pregăti de ziua de mâine - tu poți și vei putea să mergi cu încredere într-o nouă zi!
Îmi închipui cum femeia stă de-asupra râșniței și în gând își face niște concluzii plăcute sau neplăcute, apoi niște planuri, reale sau mai puțin - și, fără să vrei, vine un fel de împăcare și liniște.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu