My home village

***

Satul meu natal se cheamă Drăsliceni. Aflat între dealuri și situat doar la câțiva kilometri de un drum național și la vreo douăzeci și cinci de kilometri de capitală, seamănă cu comoara ascunsă în văzul tuturor. Când zici Drăsliceni, vezi un munte de om, cu spatele lat și puternic, cu barba sus și ochii ațintiți spre nord, plini de hotărâre și orgoliu. Picioarele încăpățânate, sunt înfipte pâna la glezne în pământ, iar brațele se sprijină în sabia ascuțită cu cuvântul „libertate” arse pe lamă. Atlantul a căpătat independența, a și uitat să îngroape arma, fără să-și dea seama și-a construit propria temniță, s-a transformat asemeni unui dracon, subjugat de propria comoară. Urmărit de succesul însemnat, care a rămas în eternitate și ridicat la nivel de ideal, eroul a căzut în stagnare și conservatism.
Așa văd eu un sat vechi de răzeși cu oameni mândri și duri. Așa mă văd pe mine, deseori, în situații de viață, rădăcinile sunt prezente în inconștient.