***
Nu știu cum, dar când desenez, mă apucă un fel de analiză, mă verific, iar și iar, fac oare ceea ce trebuie, îmi cheltui oare timpul cu folos sau nu. Ce motive am - pragmatice sau din pasiune. Și urmează gândul - la naiba, e carantină, în general stau acasă, de ce să nu desenez? Îmi place, iese nu rău (cred eu :)). Mai și citesc, dar nu pot să citesc continuu, fapt că citesc cărțile repede, și de fiecare dată prefer să fac o pauză între cărți, pentru a le conștientiza și pătrunde sensul, îmi place să le las să treacă prin mine, să-mi vină un feed-back din inconștientul cela al meu.
Scriind, îmi dau seama că această analiză mă apucă înainte de a desena. Și, înțeleg, este un fel de imbold să încep desenatul.
În timpul desenului, creierul se relaxează, nu am nici un gând; îmi amintesc, eram la fel de pasionată de croșetat, cusut cruciuliță, dar atunci, invers, mâinile lucrau, iar gândurile se perindau cu emoțiile, deseori aveam impresia, că le cos în țesătură și le împletesc și pe ele. Cu desenul e altceva, sunt implicată în alt mod, parcă cu o altă emisferă. Poate o am pe a treia? :)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu