***
Porecla
Tăiam zămosul în felii și admiram culoarea atrăgătoare a miezului, un fel de portocaliu intens, umed și mustos, altfel nu putea să fie, decât foarte dulce și aromat. Am scos semințele cu o lingură și mi-am pregătit o farfurie albă cu margine reliefată să-mi pun feliile în ea. Știam că-l voi înghiți pe tot dintr-o răsuflare, făcându-mi obraji morcovii, pe alocuri, ca obrajii fetelor care se dau cu autobronzant. Și totuși nu mă grăbeam, pentru că am îngăduit un pic să privesc duetul de culori verde-portocaliu, eu, într-un fel sunt specialist deja, știu sigur, că uitându-ne la o felie de zămos, putem vedea o mulțime de culori. Eu însă le admiram pe acestea două.
Mi-am luat farfuria pe pat și creioanele cu carnetul și era imperativ să le trec pe foaie. Apoi liniștită m-am îndopat cu un zămos întreg și nu l-am împărțit cu nimeni, norocul meu că lui O. nu-i place. Dar, istoria nu se termină aici, pentru că am desenat câteva felii și mă gândesc să scriu ceva alături și nu știam ce. Zic, hai să-mi fac jocul meu preferat, îl întreb pe O. trei cuvinte, care-i vin în minte, când se uită la desen. El, ca de obicei, zice să-l las în pace; eu, ca de obicei, mă pun pe capul lui, hai, hai, spune. Până la urmă îmi zice, ce să-ți spun, e foarte simplu - porecla lui tata era Ghiță Zămos, atât,.. Dumnezeu să-l odihnească în pace...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu