***
O casă perfectă într-un sketch perfect
Azi nu vreau să fiu modestă. Așa simt eu, vreau să-mi ridic un pic moralul, căci simțeam că nu sunt în stare să mă așez în fața carnetului. Nu mă puteam uita la creioane și mi-am dat seama, că sunt pe cale să-mi trădez o parte din mine. Nu găseam nimic în mine și ceea ce mai rămăsese începuse a se destrăma, ca firele unei împletituri. Nu voi fi modestă, nu vreau să fiu modestă cu mine! Îmi voi spune laude după laude, în șoaptă, în taină, seara înainte de culcare, voi alunga orice alt gând și le voi lăsa doar pe acestea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu