***
Macii de anul acesta înconjurați de furtuni
Iată ce primești dacă desenezi în tren. Te clatină, te clatină și macii ies boțiți și înfuriați... Ei, hai că cunoaștem deja moda mea de a da vina pe orice, numai nu pe sine. Eu eram furioasă și înțepată, iritată și repezită, liniile trasate, cum se zice, o demonstrează negru pe alb. Eram numai bună să cuceresc spațiul cosmic... Totuși ce-mi place mie, când sunt în emoțiile mele, să zicem deloc pozitive, mă lasă „elevul bun”, care nu e numai „bun”, dar și foarte inflexibil. Peste ceva timp, când răsfoiesc carnetul, le contemplez cel mai mult pe acestea, admir liniile repezite și furioase.
Aceștia sunt primii, apoi au urmat o ceată întreagă, marginea drumului e roșie, arde în flăcări din petale. Eu însă rămân cu mirarea, cum e posibil, o astfel de finețe și fragilitate și atâta forță. Plouă, bate vântul, tună, fulgeră, ei se deschid și ridică capul sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu