***
Firul Ariadnei și Labirintul lui Minotaur
Și? Ce spuneți, intrăm să vedem minotaurul?...
Am găsit la cineva fotografia, ca de obicei. Precis că m-a atras misteriozitatea, mă cunosc eu pe mine. Sunt atrasă de peșteri, labirinturi, intrări ascunse, doar un pic mai mult de curaj mi-ar mai trebui. Lasă că mi-am găsit mijlocul să le explorez, prin desen. Desenând, deja am intrat și ieșit de vreo câteva ori. Am găsit și minotauri și multe alte juvini. Chiar un fel de șarpe, mai enorm decât pitonul, galben-verzui, exact ca iarba din desen, mi-a ieșit în întâmpinare. Încă și-a permis să nu mă lase să trec, dar i-am găsit eu leacul. Avea bestia în mațul cela al ei, înghițite, două bacuri murdare de motorină. Zic, găsesc un chibrit și când mai deschide o dată gura, îl arunc în hăul cela și voi vedea ce va mai rămâne din ea.
...Dar poate mai este și alt drum... hai să nu răspundem cu agresiune la agresiune, dar încă îl caut.
Am citit și mitul cu firul Ariadnei, îmi trebuia ca o gură de aer, când ieși la suprafață - un fel de ușurare și descâlcire a unui ghem ce-ți stă demult-demult printre vertebre... Iată că și durerea de spate s-a îmblânzit, căci umblam ca legată de o prăjină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu