November dryness

 ***

 

 Uscăciuni de noiembrie

 

 

    Vă invit la experiment! Să luați orice vă stă la îndemână și să scrijeliți pe foaie și să vedem ce vom obține apoi. S-ar putea să mai adăugăm câte ceva după, dar putem să nu adăugăm. De lipit câte ceva, niște foițe aurite, niște pete de cafea sau ceai - sunt atâtea tehnici acum... 

    Un fel de aiureală fără scop și utilitate. Dar cum să mai petrecem aceste seri enorme și mocirloase, decât să cădem într-o meditație artistică. A început perioada din an, când parcă aș coborî în niște străfunduri ale mele. E un fel de a fi. Poate că aș putea să mă identific cu Persefona, dar nu mă duc sub pământ chiar pentru jumătate de an, așa vreo câteva luni, dar este ceva ce-mi amintește de acest personaj. Și o fac aproape voluntar, chiar cu un fel de necesitate și un pic de plăcere.

    Îmi amintesc că în anii mei de adolescență, acei ani complicați, cu treceri și schimbări grele, cu lipsuri și pierderi, era la modă să faci compoziții florale din plante uscate și să servească de decor în case. Pentru  mine e foarte trist să păstrez plante uscate în casă, văd în aspectul lor o tragedie, la fel ca și animalele împăiate, la fel ca și fiolele cu specimene animale și umane. Acum nu fac nici într-un caz așa compoziții, însă pot să le desenez și accept frumusețea liniilor, varietatea și totodată simplitatea formelor, pot să adaug o anumită culoare care să schimbe dispoziția și atmosfera din jurul lor - ele devin o entitate cu conținut. Măi. da bețișorul ista pentru broșete e o descoperire pentru mine, nu mă limitează nici într-un fel, dincontra, criticul meu interior e sufocat, căci nu are argumente.