***
Natură arsă
Când desenez plante sau flori cu un creion negru, îmi persistă o senzație cu caracter contradictoriu. Nu pot să mă detașez de această reprezentare nefirească a vegetației. Nici o altă nuanță, nu mă contrariază atât în asemenea lucrări, cum o face negrul. De parcă ar insulta natura sau i-ar diminua valoarea, ceva de genul acesta. Desigur, cunoaștem expresia, cum că negrul e culoare nobilă, dar prea puțin mă consolează. Pentru că e exact imaginea unei naturi arse, răvășită și transformată în cenușă, o imagine de mare tristețe și durere.
De ce am desenat cu negru, dacă mă deranjează? Pentru că nu aveam alte creioane în geantă, iar dorința era prea mare și mi-a depășit senzația cu caracter contradictoriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu