***
Transformare sau moarte, moarte sau transformare
Uneori mă gândesc că omul e atotputernic, doar el crează realitatea din interiorul minții sale. Atunci când te afli într-un corp, în casa ta, tu creezi ceea ce este în jur, chiar și universul. Și fiecare, după posibilitățile mintale, morale, psihice, fizice, poate dovedi asta. Mijloace sunt atâtea, câți oameni sunt. Sau ființe, poate și o plantă își creează propria realitate, sau gândacul de colorado crede că cartoful e soarele, ce mai contează că oamenii numesc soarele o stea, care arde aproape veșnic. Și cum am putea să căutăm alte lumi, vorbim de extratereștri, dacă ele pot fi chiar în jurul nostru. Vecinul aș putea spune că e un extraterestru, pentru mine, nici el singur nu își cunoaște toate străfundurile sinelui, nu tocmai eu să i le aflu... Sincer, nici nu prea am nevoie, și nici timp, de m-aș clarifica cu ale mele, dar nu susțin că nu mă interesează...
Mă gândesc, pur și simplu, soarele când apune - moare sau se transformă? Din viziunea soarelui, nu se întâmplă nimic, situația e constantă. Pentru un om - depinde... Pentru celelalte „ființe ale Domnului” - nu știu... Eu știu că se spune că moartea e o transformare, dar, ideea e că încă nici un om, ființă a Domnului sau nu, nu a putut povesti despre asta, cu atât mai mult plantele sau animalele, eu zic, că omul poate crea orice realitate, e mai ușor de murit, dacă să numim moartea ca transformare, sau când ne macină multe dorințe și e clar că o viață nu ajunge pentru asta, e perfect să credem în reîncarnare, putem planifica aiuritele de dorințe.
Apropo, cine poate confirma că are amintiri de până la un an? Și cum sunt ele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu