***
Narcise
De când mă știu, luna martie trece aproape neobservată. Nici tu iarnă, nici tu primăvară, o așteptare încordată și o gonire de timp spre zile frumoase și însorite. E frig din acela umed și pătrunzător, ce te ține în casă și te pune să faci focul.
I-a venit rândul narcisei să fie desenată de mine. Admir aceste flori, în același rând cu lalelele, căci au fost florile prezente în fiecare primăvară din copilăria mea. Tîca (bunelul) avea mai multe rânduri în grădină și în fiecare primăvară se ducea cu ele la piață, să le vândă. Le culegea de cu seară și le punea în căldări cu apă în beci, la rece. Urmăream cu câtă atenție și grijă le tăia codițele și le aranja una câte una.
Acum nu mai sunt lalelele, nu mai este grădina frumoasă, pentru că au apărut caprele, dar narcisele au rămas, dar nu mai înfloresc. E un fel de instict de conservare, pentru că frunzele și bulbii au substanțe otrăvitoare și nu pot fi mâncate, dar florile nu au aceste substanțe, deci au hotărât plantele între ele să nu mai scoată flori.
Acesta este al cincilea desen în care folosesc două nuanțe de albastru, un galben și un portocaliu (mai sunt careva accente cu liner și un gri neutru) și toate sunt diferite, de parcă am folosit altfel de galben, altfel de albastru în fiecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu