***
Eforturi spre dezvoltare
Încetișor iau și creioanele verzi, parcă mi-e teamă, parca e mai complicat. Înțeleg că ele îmi cer alte nuanțe și alt mod de a gândi, chiar și o altă simțire.
Mai fac încă un curs cu creioane de la kalachevaschool. Am început cu un singur creion, cel negru. Pe urmă, am mai luat pe cele gri și unul gri albastru, și încă unul cărămiziu pentru accente. Și iată-ne ajunși și la creioanele verzi și am ca reper indicația profesoarei - „... când desenați, gândiți-vă la ce desenați și cum vreți să desenați, cu care nuanțe, faceți încercări pe maculator, verificați nuanțele, până veți fi satisfăcuți de combinația primită...” Parcă e clar,...dar nu-mi iese și gata, simt că gândirea mea încă nu se implică, doar intuiția, doar ea mă ghidează.
De fapt, am făcut un pas - folosesc cercul cromatic și anume în cazul, când vreau să găsesc ce culoare să aleg ca accent, ceea ce va servi drept momeală pentru ochi.
Interesant sună, cum că pictura/desenul ar fi o capcană pentru ochi sau o prinzătoare de ochi...
P.S. Vedeți în desenul de mai sus, ce nervos e albastrul? Pierde puterea și controlul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu