***
Culorile prezentului
Sărbătoarea Mărțișorului a dispărut în vârtejul groaznic al evenimentelor din Ukraina. Persistă îngrijorarea, mai puțin speranța.
Nu mă pot concentra, nu pot să mă așez să desenez, fără să simt un fel de vinovăție. Am câteva scene urbane pașnice, făcute după niște referințe siropoase din internet și nu mi se ridică mâna să le postez. M-am gândit, totuși, la o soluție - să folosesc culorile Ukrainei, sublimând sentimentul de vinovăție și îngrijorare și, totodată, satisfăcându-mi nevoia de a desena. Abia nu demult m-am convins, că a desena nu e un joc de copii, dar e o activitate serioasă. Cum să desenezi, când oamenii nu știu unde să se ascundă, când fug în lumea mare de urgie, când stau cu frica în sân pentru feciori, soți și tați. Să nu mai vorbim și despre neajunsuri, foame, schimbări nedorite, suflete îndurerate, inimi rănite, minți devastate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu