Fear, horror and sadness

***

Frică, groază și tristețe

    Caut cuvinte și nu găsesc. Pentru că rațiunea, care le-ar putea genera, a dispărut.

    În copilărie aveam o carte, se numea „Salut, pionerie!”. În Uniunea Sovietică nu existau cărți de groază de felul cum sunt acum. Dar pentru mine, cartea de mai sus era cartea de groază. Nu puteam s-o privesc, o ascundeam în cel mai îndepărtat colț al dulapului și aveam grijă, nu cumva să dau de ea. Deja îi simțeam prezența, dacă era pe-aproape, de parcă emana careva aburi.

    Acum acea groază a revenit, cu mintea de adult încerc s-o țin, s-o accept și s-o trăiesc. Reușesc cu greu. Chiar și furia nu mă ajută, pentru că nu este. Ceea ce m-ar înfuria este faptul, că nu prea înțeleg națiunea, care cu atâta entuziasm sărbătorește Ziua Biruinței în cel de-al Doilea Război Mondial și care au făcut cult din aceste evenimente, s-a arătat a fi fățarnică. Pentru că într-atât s-au complăcut în rolul de biruitori, încât au încurcat lucrurile. Și, totuși, nu simt furie, dar o imensă tristețe și neputință.

    Vreo doi ani în urmă m-am decis să citesc câte ceva din Remarque. Și am ales intuitiv „Nimic nou pe Frontul de Vest”, probabil inconștientul voia să exploreze acea frică copilărească. Nu prea s-a clarificat. Am găsit doar acceptare, smerenie și implicare. De parcă războiul este însăși viața. E foarte straniu și e dureros.

    Deseori visam în coșmarurile mele al treilea război mondial, nici nu pronunțam acest cuvânt, până într-o seară, când am îndrăznit să-mi întreb soțul: „...dacă o să fie război, atunci...?”, el însă mi-a răspuns: „...și ce dacă va fi, dacă e să fie, înseamnă c-o să fie...”. Mi s-a limpezit sufletul, am putut trăi mai ușor, nu mai perindam veșnic prin frică războiul în suflet, nu mai făceam eforturi inutile de a-l împiedica, închipuindu-mi că am această forță. Nu este în puterea mea să opresc sau să previn, dar pot să nu-l mai păstrez în mintea și sufletul meu, căci nu este ceva al meu.

    ...Și, totuși, e atât de aproape, Dumnezeu să ne păzească...

    ...„nimic nou pe Frontul de Vest Est...”