Do giants exist?

***

 

Uriașii există?

 

 

 

    O margine de pădure era luminată de razele unui soare gata să plece spre orizont. După o zi cu arșiță, pământul era copt de-a binelea, ca o pâine cu semințe și ierburi și poate și o bucată de brânză de oaie înăuntru. Părea că o pace eternă se așternuse peste tot și toate, o pace, care se întâmplă anume în astfel de zi, anume asemenea loc și asemenea oră. Era de neprețuit această clipă, ca o nestemată, păstrată cu înverșunare în cel mai tainic loc.

    Dacă se aude cum țirie chiriecii, înseamnă că uriașul doarme. Iar s-a ghiftuit cu bere și doar respirația grea tulbură pacea din jur. Dar mai bine plin cu bere și dormind, decât treaz și plin cu bere. Și-a săpat lanul, care mărginea cu pădurea și acum l-a cuprins somnul de oboseală. Îl va apuca noaptea aici, întins pe ierburile țepoase.Nu-i pasă, el e uriaș, de nimic nu-i pasă.

    De când a venit în cocioaba din marginea satului, de pe niște meleaguri, de care nimeni nu știa, l-au aflat toți, nici nu putea fi altfel, se vedea de departe, era uriaș! N-a întrebat de nimeni, dacă poate să trăiască aici, dacă poate să-și ia ogor, dacă casa e pentru el, era prea uriaș să se aplece la cei din jur, prea sus să poată vorbi cu ei. Pur și simplu s-a dus și a intrat în casă, s-a dus pe deal și a îngrădit o bucată de pământ, s-a așezat în acest loc și gata.

    A tulburat apele și a încâlcit ierburile, o năpastă năpăstoasă, cum nu s-a mai văzut. Trebuie de făcut ceva, își ziceau oamenii, nu ne trebuie uriaș. Se gândeau să-l împungă cu un ac, dar pentru uriaș un ac este ca o pișcătură de țânțar. Apoi au zis să-l pocnească cu o tigaie în cap, dar când s-au uitat la tigăile lor și apoi la capul uriașului, au lăsat-o baltă.

    În fiecare zi se furișau, când uriașul dormea și tremurau de frică. La hotarul ogorului său curgea un pârău. Într-o zi un vârtej de vânt i-a luat pe la spate, i-a ridicat în văzduh și i-a prăbușit în pârăul cela cu capul în jos. Când au ieșit la mal, s-au uitat cu mirare, că se aflau pe ogorul namilei și că erau atât de aproape, că le-au înghețat pantalonii pe fund. S-au șters pe la ochi, să vadă mai bine pe unde s-o ia la sănătoasa și nu le-a venit a crede ochilor când s-au uitat spre uriaș...

    El NU era uriaș! Era la fel ca ei - nici mai mare, nici mai mic...