***
Cerem liniște pentru ca pisica să doarmă...
Pisica nu poate dormi, umblă de colo-colo, face capricii, nu vrea să mănânce, se așează când pe pat, când pe scaun și peste tot găsește spini. Are o creastă de păr ridicată și o coadă înfoiată, de parcă trăiește cu necuratul în casă. Mă tem c-o să fugă pe altă planetă. De ce n-am învățat la școală limba pisicească? Aș fi înțeles-o acum...
Îi strig soțului să facă ceva, el zice că n-aude, eu strig mai tare, el îmi strigă altceva înapoi. Ca doi proști stăm în cacofonia asta și urlăm unul la altul... Nu e important, vorbim altădată..
Cum nu e important? Când pisica doarme, noi avem casă!
Am ieșit afară, ce haos, extraordinar de „frumos”, ne prăpădim de plăcere! „Frumosul” e frumos, dar ce facem cu pisica, căci trebuie să doarmă!...
Dacă am fi știut limba pisicească, am fi știut să facem liniște....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu