Rambling Autumn - He decided to see his dream come true

***

Toamna hoinară

-

A decis să-și vadă visul aievea...

    ...E nebună, zău, a zis că se duce în Praga!

    Vecină-sa i-a povestit, că are o nepoată de la soră, care are o prietenă, care i-a povestit că a auzit că cea mai frumoasă toamnă e în Praga... Poftim! Desaga e pregătită deja și zice că are și bilet!

    Doamne, doamne, mâine la ora cinci dimineață trebuie s-o duc la tren!

    Oare a fost prea puternic șutul?

    She’s mental! She told me she’s going to Prague!

    Her neighbor told her that her sister’s granddaughter has a friend who heard that the most beautiful autumn is in Prague… There you have it! The bag is ready and she even has bought the ticket.

    Gosh! Tomorrow at five in the morning I have to take her to the train station!

    Did I push it to hard?

(transl. Vlada Miron)

Rambling autumn - Sunrise in the forest

***

Toamna hoinară

-

Zorii în pădure

    M-am trezit devreme, pentru că era liniște, foarte liniște. Cu pătura după mine am făcut un ocol odăilor, dar nu era nimeni. Unde s-o fi dus? Ca toate babele, la biserică? Nuuu, asta nu crede nici în iad, nici în rai. Cum de m-a lăsat de capul meu, fără să mă instruiască ce să fac azi? 

    Foarte bine, ducă-se!... m-am băgat sub pătură înapoi să mai prind vreun somnișor...

    ...A venit.. spre seară, cu o coșniță plină de ciuperci - am întrebat-o dacă n-a mâncat-o lupul și mi-a zis că nu e treaba mea, dar să fiu bună să mă așez, că avem de lucru.

    ...La iarnă vom avea ciupercuțe marinate.

 

 

 

    I woke up early because it was quiet, very quiet. With the blanket over me I looked through the rooms but no one was there. Where did she go? Like all the ladys, to the curch? Obviously not, she doesn’t believe in hell nor in heaven. How could she leave me all by myself without telling me what to do and how to do it?

    Very well! Let her be! I got back into bed to get some more sleep.

    She came back at some point in the afternoon with a basket full of mushrooms. I asked her if she has met a wolf by any chance and she told me it was none of my business. She seated me of the chair and put me to work.

    In winter we’ll have marinated mushrooms.

(transl. Vlada Miron)

 

Rambling Autumn - The Park

***

Toamna hoinară

-

Parcul

    Am cumpărat un carnet pentru cursul cu creioane și nu e potrivit, căci hârtia e prea netedă, creionul alunecă pe ea și nici nu pot trasa mai multe straturi. Sunt nemulțumită, la fel ca baba, care cu mare greu a scos băsmăluța cu monede din buzunarul cusut în dosul hainei și, când colo, a dat-o în bară. Trebuie folosit la ceva, că va umbla baba trăsnind și plesnind prin ogradă. Of, baba asta, zgârcită și cotoroasă, mă duc să-i zic vreo idee, că n-o să-mi dea pace. Am s-o trimit pe coclauri să caute toamna s-o deseneze, am să-i dau carnetul și markerele, și, poate, un șut în fund sau vreo gentuță cu dulciuri, vom vedea...

    Am convins-o cu greu să facă măcar câțiva pași până în parcul de alături, hai că am urnit moara din loc...

    I have bought a notebook for my art classes and it’s not a good one. The paper is to smooth and the pencil is slipping and I can’t even draw multiple layers. I’m discontent just like my old lady, who had a very hard time getting out of her pocket the handkerchief with coins and all of a sudden something is not good. I have to make use of my notebook or the old lady will be angry. Uh, she’s so stingy. I have to give her an idea or she’ll never leave me alone. I will send her to unknown places in search of autumn. I will give her my notebook and my markers so she can draw it, and maybe a bag of sweets, we’ll see…

    She barely agreed to go to the nearest park. At least we’re moving somewhere…

(transl. Vlada Miron)

Let Sunday be a day of silence...

***

Să tăcem duminica...

Duminica îmi fac de cap, când fac sketching... Ce credeți? Am vrut să fac niște albăstrele de câmp cu acea culoare lavandină fină, asemeni culorii rochiei Penelopei Cruz la decernarea Oscarului din 2012. Și ce mi-a ieșit mie? Flori arse și chinuite de o vară dogoritoare, culoarea fină fiind înăbușită de acel fum negru al focului mistuitor. Aici se vede clar firea-mi distrugătoare, care își manifestă pornirile devastatoare refulate. Chiar am avut ideea stranie, să scriu o povestire despre individul care distruge lumea... Acum mă abțin să dau frâu liber așa ziselor virtuți de a face un bine celorlalți, inițiind și sfătuind prea insistent de a schimba ceva, mai ales că știu deseori ce s-ar putea de modificat, în gânduri și idei, sau comportament, sau chiar vreo soluție clară. Includ voința conștient și tac!

Spring challenge (11)

***

Azi avem party - am încheiat challenge-ul. Nici mai mult nici mai puțin, a trecut jumătate de an, atât ține alfabetul. Am rezistat, de parcă am tras la plug... Pentru că cel mai greu a fost să nu mă abat pe alte cărări, să nu las baltă și să fiu cu tema făcută. Desenatul pentru mine este zona în care plutesc cum mă duc curenții de aer, valurile apelor, bătaia vântului, tot ce mișcă natura și ceea ce eu numesc apucături de-ale mele. Cu el îmi satisfac nevoia de libertate, aici mi-am făcut lumea mea cu regulile mele. În ea fac ce vreau, dar challenge-ul nu e chiar „fac ce vreau”.

Mă felicit călduros și îmi voi turna un pahar de vin alb spumos. Bravo! 

Acum urmează să fac acele două cursuri cumpărate în iunie și rămase în aer. 

Și, poftim ultimele litere ale alfabetului și suflețelele lor - litera Y cu opossumul de apă - Yapok și litera Z cu un fel de fluture-molie - Zodiac Moth.

I make a few more conclusions

***

Niște constatări...

Mi-am făcut o concluzie că, un desen neglijent și ocazional, adică absolut impulsiv, care nu a avut pic de pregândire și coacere undeva în cerebel, este mai apreciat și mai observat.

Pentru că! Evrica! a fost făcut pentru sine și nu pentru public!

Desenul de mai sus a fost făcut cu liner negru și un set de creioane școlare, apoi câteva picături de stilou cu cerneală albă. Din lipsă de timp, schițarea lui a durat câteva zile, cu intervale între ele.

Și acum mai fac o concluzie, că ar fi de dorit să fac așa cu fiecare desen, căci privirea se limpezește în pauze, ochiul critic e mai obiectiv, se diminuează ambiția de a desena repede pentru a posta și primi likes-uri.

Reiese, că desenez de dragul desenului și nu altceva.

Just ... a simple loss

***

Doar... o simplă pierdere..

...Mi-am pierdut scurta preferată. Stupid! Toată ziua am umblat cu ea, când pe o mână, când pe alta, când pe mânerul genții, când legată de brâu, mă gândeam într-una să n-o las pe undeva, să nu cadă. Și, în final, am așternut-o și m-am așezat pe ea, ca să mănânc. Am mâncat, mi-am luat pachetul, aparatul, geanta și m-am dus. Mi-am dat seama că nu este când am coborât din tren după 45 min de mers. Mă gândeam să mă întorc, dar era târziu, trebuia să fac mâncare. Nu m-am hotărât! M-am măcinat toată seara, atât de previzibilă era pierderea și totuși am lăsat să se întâmple. De aceea mi-e ciudă pe mine, că știam ce poate urma și mă îndreptam spre fapt cu o imbecilitate de legumă (leguma poate fi imbecilă?)!

Cu speranța deja inutilă, am mers a doua zi să văd că poate mai este. Desigur nu era! M-am convins doar că am pierdut-o definitiv.

E straniu cred, să suferi din cauza pierderii unor haine, lucruri mici simple, nici eu nu-mi pot explica sentimentele atât de profunde în asemenea cazuri. La un moment dat mi-am închipuit că stă acolo undeva părăsită și pierdută, plânge și se gândește că cine știe ce-o mai așteaptă și un sentiment de vinovăție m-a pătruns prin tot corpul, apoi mi-a fost rușine - mi-am zis, oare e normal să jelești după un lucru până într-atât - e doar o bucată de stofă. Poate cel ce a luat-o, o va prețui la fel de mult ca și mine. 

A fost o scurtă foarte, foarte potrivită...

Spring challenge (10)

***

A fost luna august. A fost vacanța cu Vlada și Cătălin, încărcată cu de toate - drumuri, vizite, treburi casnice, filme, somn, discuții, grătare, grădini cu roșii și bostănei. Nu am putut desena, doar puțin, foarte. După ce au plecat, au trecut vreo câteva zile de jale, m-am așezat la masă și am desenat trei desene dintr-o răsuflare, unul după altul. Parcă eram flămândă, însetată, parcă un instinct de bază nu a fost demult satisfăcut. Era incoloră lumea fără desen.

Încă nu am terminat-o cu challenge-ul de primăvară. Am rămas în urmă de grup, trebuia de recuperat - litera V, apoi W și X - un pește, încă o maimuțică și o păsărică.

Pentru peștele vampir sau Payara am ales așa o referință, încât în final postarea a speriat Tweeter-ul. Am fost surprinsă de o asemenea  reacție, eu însă am fost absorbită de culorile mării, preferatele, cu sclipiri de galben. 

În timp ce tweeter-ienii își reveneau din sperietură, eu am mai schițat o maimuțică drăgălașă, cu o blăniță superbă, parcă ieșită chiar acum de la coafor. E perfectă, nu-i așa?

Și în sfârșit, ca o bombonică la desert, păsărica cu numele straniu Xenops, ca denumirea unui televizor sau vreun satelit - o adevărată finețe.

Încă două litere au rămas.