***
Toamna hoinară
-
Zorii în pădure
M-am trezit devreme, pentru că era liniște, foarte liniște. Cu pătura după mine am făcut un ocol odăilor, dar nu era nimeni. Unde s-o fi dus? Ca toate babele, la biserică? Nuuu, asta nu crede nici în iad, nici în rai. Cum de m-a lăsat de capul meu, fără să mă instruiască ce să fac azi?
Foarte bine, ducă-se!... m-am băgat sub pătură înapoi să mai prind vreun somnișor...
...A venit.. spre seară, cu o coșniță plină de ciuperci - am întrebat-o dacă n-a mâncat-o lupul și mi-a zis că nu e treaba mea, dar să fiu bună să mă așez, că avem de lucru.
...La iarnă vom avea ciupercuțe marinate.
I woke up early because it was quiet, very quiet. With the blanket over me I looked through the rooms but no one was there. Where did she go? Like all the ladys, to the curch? Obviously not, she doesn’t believe in hell nor in heaven. How could she leave me all by myself without telling me what to do and how to do it?
Very well! Let her be! I got back into bed to get
some more sleep.
She came back at some point in the afternoon with
a basket full of mushrooms. I asked her if she has met a wolf
by any chance and she told me it was none of my
business. She seated me of the chair and put me to work.
In winter we’ll have marinated mushrooms.
(transl. Vlada Miron)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu