marți, 16 februarie 2021

An episode

***




...Îi simțea ființa tot timpul. Era undeva în umbră, aștepta. Îi privea, salivând, eforturile de a supraviețui. Inhala chinul celuilalt, ce plutea în aer, dând ochii peste cap. S-ar fi năpustit în orice clipă, o auzea gâfâind, printre momentele de nesimțire. Își revenea, mirându-se și îngrozindu-se în același timp, că mai respiră. Ce aștepta? De ce nu-l înșfacă, ce o oprește? Nu putea întoarce capul, îi era groază, se sufoca de neputință, lacrimile îi curgeau șiroaie, atingea cu mâinile în juru-i să găsească vreo așchie, cu unghiile încerca să smulgă, dar nu izbutea. Se mai târâse  puțin, tot căuta ceva să apuce, să se apere de umbra ceea ce-l urmărea. Cu încăpățânare disperată, apărută din neputință și groază, se târa încet. Ea venea în urma lui, o auzea din când în când. Uneori era total liniște, nu-i mai auzea respirația. Ar fi vrut să țipe la ea, iar țipatul să se transforme în mii de așchii ascuțite, care s-o doboare imediat.
Tunelul  se mărea, întâlnea și altele mai mici, prin părți, care duceau în direcții necunoscute. Pârăul de la mijlocul tunelului era mărginit de mici cărărușe bătute de picioarele cuiva. Încăpea să se târască pe ele. Apa era mai limpede, prindea iute câte o vietate acvatică și o înfuleca cu repeziciune. Chiar și aerul părea mai ușor, fără izuri insuportabile. La o nouă răscruce se opri. Privi în jur și văzu chiar și un fel de scăunaș din câteva lespezi, se târî până la el, achipui să vadă dacă nu se rostogolesc și făcu încercarea să se ridice. Coborî privirea spre picioarele schilodite, care s-au prins anapoda și i-au dat lacrimile, dar m-ai făcu o încercare. Reuși să stea în genunchi, încă un efort și se ridică. Căzu în aceeași clipă și în aceeași clipă iar se ridică. A rămas așa, ținându-se de pereți din toate puterile, repeta într-una: „Ține-te, ține-te, ai pereți, ai pământ, ține-te, ține-te...”. Își lipi întregul trup de lespedea umedă și răcoroasă, fascicule slabe de lumină tremurau prin nervurile pereților. Undeva sus era ziuă. Și nu era departe...
E.MIR.
15.01.20


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu