***
Un verde ne vede, cum zicea Grigore Vieru
Mort, copt, voiam să fac șase postări în februarie, cu una mai mult ca luna trecută. Și, iată!
...Mi-era dor de verde - mi-am dat seama, când am terminat desenul. Ceasul biologic simte apropierea primăverii, cât nu ne-am umfla în pene cu conștiința umană, tot facem parte din natură, iar pentru mine natura are culoarea verde.
Am cumpărat un set de albituri pentru pat de culoare verde pal, o cuvertură de un verde azuriu mai închis, a urmat o haină de casă în verdele frunzei de stejar, am văzut o statuietă sub forma unui papagal verde smarald și nu-mi puteam rupe privirea, iar ochiul prinde în vizor doar genți în nuanțe de verde - ca valul mării, ca nucile tinere, ca merele Simirenko, ca ochii mamei mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu