***
Tot încerc, iar și iar, să încep primul text din anul nou și nu iese (în moldovenește se zice - „mă screm”). Pe cel, care a trecut, mulți îl vor să nu fi fost, zic că nici n-a fost, că, de s-ar putea, să nu fie luat în calcul... Eu îl las să fie. Simt că cam tot așa va fi și în continuare. Ne deprindem încetișor. Omul se deprinde cu orice, se adaptează, se transformă, schimbă definiția valorilor și la un moment dat zice că așa și trebuie să fie.
Să mai visez...
...Dacă aș fi o aristocrată cu o genealogie veche și o casă învechită și retrasă, cu un venit asigurat, aș desena mai mult...
...Sau, încă un vis, când ajung la pensie, după ce mi-am cumpărat o căsuță retrasă și cu un cont stabil în bancă, atunci voi desena mereu...
...Și când colo, pe neașteptate mă mărit cu un miliardar, care are o casă și care zice să-mi aleg cea mai luminoasă odaie pentru studioul meu...
...Câți ani am oare?...
30
RăspundețiȘtergere