***
JOHN FOWLES
The Collector
Am simțit revolta ei, am simțit neputința, am simțit oroarea și repulsia și, desigur, disperarea nemărginită, cea care nu se descrie în cuvinte, cea care se deschide ca un hău și te absoarbe fără întoarcere...
E straniu să te afli în mintea unui „criminal”, nici nu știu dacă pot să-l numesc așa, nu am specializarea necesară să fac asta. Dar am întrevăzut o stare de lucruri, care e întâlnită și în viața de zi cu zi. În carte e descrisă partea ei extremă, și, anume, cum e atunci, când încurci noțiunea de obiect cu cea de om. Se vede clar, ce se întâmplă, când vrei să păstrezi un om doar pentru tine, când posesivitatea absolută e ascunsă după masca iubirii: dragostea înseamnă libertate; dragostea se naște în suflete libere; dragostea nu poate fi pusă sub lăcată, nu poate fi controlată, nu poate fi impusă.
Descrierea faptelor într-un mod mai puțin emoțional, mai sec, a făcut posibil să citesc această carte; sau, anume așa și se înfăptuiesc crimele, argumentate de sărăcia emoțională, de incapacitatea de a-l simți pe celălalt.
Mi-am amintit de copilărie, cum vroiam să mă fure un voinic și să mă ducă departe, să mă închidă într-un castel, căci m-a zărit cum la un bal dansam și eram cea mai frumoasă; s-a îndrăgostit într-atât... și era romantic... și a vrut să fiu a lui... - ce grozăvie, de ce să vrei așa ceva? - gândesc eu acum...
© E.MIR.
"Могущество женщины! Никогда раньше не ощущала в себе такой таинственной, необъяснимой силы. Какие же дураки мужчины."
"Мы так слабы физически. Беспомощны. Даже теперь, в наши дни. Но все равно мы — сильнее. Мы можем вынести их жестокость. Они неспособны перенести нашу."
"В ней была какая-то утонченность, не то что в других, даже очень хорошеньких. Она была — для знатока. Для тех, кто понимает."
...Trei iluzii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu