What's left after reading a book - Ce a rămas după ce am citit cartea

***

AGOTA KRISTOF

Le Grand Cahier

Citind această carte, începi a crede în noțiunea de „soartă” - ce-ți e scris, în frunte ți-e pus... 

Și te mai gândești, că viața ta nu e chiar atât de grea, și problemele nu sunt chiar probleme.

O carte dificilă și încurcată, ca o imaginație bolnavă, ca un creier înfierbântat, ca inconștientul răsculat și ieșit la suprafață. Nu degeaba, citind-o, nu o crezi definitiv, nici nu vrei să crezi ce e scris în ea. Ar fi prea chinuitor să crezi așa ceva - o respingi, zicând că e născocire. Preferi să rămâi în rolul de cititor, nu-ți apare dorința de a te identifica cu eroul. Ai prefera să rămâi în lumea ta, departe de a te scufunda în acea lume.

Poate prea puțin am înțeles-o, poate nu i-am pătruns sensul, poate nici nu trebuia să-l pătrund. Cred că întreg textul e foarte pătruns - trauma unui copil pierdut e descrisă și demonstrată pe deplin, din interior, cu toate amănuntele. Ramâi cutremurat și începi să dai vina pe război, pe inevitabilitatea evenimentelor, pentru a fugi de durerea insuportabilă, care-ți apare în suflet.

© E.MIR.

Câteva citate:

„Мне только хочется знать, пишете ли вы о том, что было в действительности, или выдумываете.

Я отвечаю ей, что пытаюсь писать, как все было в действительности, но в какой-то момент рассказ становится невыносимым именно в силу своей правдивости, и тогда приходится исправлять. Я говорю, что пытаюсь рассказывать свою жизнь, но не получается, не хватает мужества, мне слишком больно. Тогда я начинаю приукрашивать, описываю вещи не так, как они происходили, а так, как мне хотелось бы, чтобы они произошли.”

„Теперь нельзя даже узнать, я умер или мой брат! — в отчаянии кричит он. — Если мы близнецы, как это можно знать?”