Necklaces with kidney bean

***

Salbe din păstăi de fasole

    Găsisem la piață niște fasole tărcată, iar cel ce le vindea se crucea, că nu mai găsești așa fasole bună nicăieri, că e perfectă și pentru borș, și la prăjit, și fiartă, apoi, mai ales, făcăluită pe vreme de post; se jura că voi pune pe jăratec toate vecinele și una câte una vor veni la mine după cea mai bună fasole cu multe daruri. Pe semne, că tare îmi mai lipsea coada făcută de vecine la poarta mea, de am cumpărat acea magie de fasole. E drept, că prin sat nu am văzut la nimeni fasole albă cu pete roșu închis, așa că am semănat-o cu multă atenție, la rădăcina fiecărui păpușoi, înspre gardul din dreapta a grădinii. Mai uitându-mă din când în când la ele, nu vedeam nimic deosebit, erau verzi ca și altele, până când au crescut și am desfăcut câteva, văzând cu mirare că fiecare erau diferite. Erau și albe, și complet roșii, iar acele care erau tărcate, aveau fiecare ornamentul ei, așa că omul a avut dreptate, dar la ce-mi servea mie, la fiert vor fi toate totuna.

    Acesta a fost începutul și chiar credeam că voi impresiona grav vecinele. Îmi închipuiam cum le înșir pe prispă afară să se usuce și cum vine una și se miră și cere vreo câteva de sămânță, apoi vine alta, care a auzit de la cea ce a venit mai întâi, și tot așa înainte. Nici nu mi-a trecut prin minte că aș putea rămâne fără nici o boabă. 

    A venit și vara cu multe treburi, mă rog, ca vara. Și ca în fiecare vară, de la o vreme, fiică-mea se ducea în vacanță și îmi aducea fetele, să nu uite, zicea, de unde le vin rădăcinile și să-mi facă mie plăcere. Ca de fiecare dată, începea mare hărmălaie pe mica mea proprietate, multă vorbă și alergături încolo-încoace cu chiote, râsete sau plânsete, erau de toate, ca de obicei.

    Într-o zi mi-a venit o idee, cum să le mai distrez și le-am zis că putem să ne meșterim mărgele din orice. Măcar și din păstăi de fasole. Știm cu toții că când ești pornită să faci un bine și deja îți vezi deasupra capului nimbul de sfântă fecioară, trebuie să faci orice, ca să dispară această dorință, dar de unde, cred că dacă aș fi avut vreo căldare cu apă rece alături, ca să-mi bag capul în ea, poate aș fi reușit.

    De ce am spus cuvântul "fasole"?...

    În cele câteva săptămâni n-au rămas decât câteva păstăi pe la vârful curpenilor, în schimb toate scândurile gardului aveau la gât salbe de păstăi de fasole. Și așa și s-au copt. De mâncat le-am mâncat, dar n-a mai cresut nimica din ele, că au fost rupte prea devreme.